Teenage Loser

Capitolul 39

Marcel POV

"Sunt aici să vorbesc despre Marcel."

Inima mea de oprește, iar respirația mea se blochează în plămâni.

O secundă se simte ca un minut. Un minut se simte ca o oră.

Sunt foarte nerăbdător să văd ce are de zis despre mine. Asta îmi face statul după canapea și mai greu.

În cameră este liniște. Nimeni nu vorbește.

Tot ce aud este pe cineva tușind necontrolat. Cred că Niall s-a înecat cu mâncare.

"Scuze." spune Niall. "Ce spuneai?"

"Trebuie să vă spun ceva despre Marcel."

"Ce anume?" întreabă Louis.

Ce vrea să spună despre mine? Sunt sigur că îmi poate auzi bătăile inimii. Simt că o să explodeze curând.

"Știu că voi nu îl știți cu adevărat. Adică doar Louis și Niall au vorbit cu el." începe ea.

Am vorbit cu toți.

Vreau să ies afară din spatele canapelei și să îi spun că sunt aici. Nu vreau ca ei să afle totul despre mine.

Dacă o să zică ceva rău despre mine?

"Sunt îngrijorată pentru el..." spune ea.

Ea își face griji pentru mine?

"De ce?" întreabă Liam.

"O mulțime de lucruri s-au întâmplat de când m-am mutat aici..."

Nu le spune Cami. Te rog, nu le spune.

"Nu am de gând să vă spun pentru că este ceva personal."

Wooh.

"Dar au fost lucruri urâte... Am crezut că o să devină frumoase..."

Dar sunt frumoase.

Cel puțin așa cred.

Piciorul meu este atât de amorțit încât încep să simt furnicături. Cam, hai. Spune odată ce ai de spus. Nu vreau să stau în spatele canapelei pentru totdeauna.

"Și astăzi s-a comportat foarte ciudat. Cred că ascunde ceva de mine. El a acționat exact ca înainte să... Facă ceva rău. Nu a vorbit așa mult azi. Apoi el a vorbit cu tine Niall, ceea ce nu prea face. Așa că mă întrebam dacă tot a vorbit cu tine... Ce ți-a spus?"

Oh nu.

Niall ar fi bine să găsească o minciună bună.

"Um..." mormăie Niall.

Eu îmi țin respirația.

Nu strica asta, Niall.

"El... Um.. a vrut sa meargă la un meci de fotbal cu mine." spune Niall încet.

Ce am vrut?

Asta e cea mai bună minciună pe care a găsit-o? Serios? Nu știe că nu îmi place sportul?

Niciodată nu o să vreau să merg la un meci de fotbal.

Mi-am dat cu palma peste frunte.

"Ce a fost asta?" întreabă Cami.

Rahat.

Nu trebuia să fac asta.

"A fost un păianjen și l-am omorât." spune Louis. "Nu îți fă griji. Nu e nevoie să te îngrijorezi.

"Oh.. deci Niall, de ce a vrut să meargă cu tine la fotbal?" întreabă Cam.

"El.. uhm.. a vrut să mă cunoască mai bine." spune Niall. Pare stresat.

"A făcut-o?"

"Da..." mormăi Niall.

"E grozav! Chiar sper să îl întâlniți și voi. E un tip grozav. Cred că i-ar plăcea mult. Nu prea iese cu nimeni înafara de mine. Ar fi minunat să aibă niște băieți cu , care să iasă.

"Ei bine, asta a fost tot?" întreabă Liam.

"Da, asta e tot. Mă bucur că nu e nimic rău. Nu am de ce să îmi fac griji, nu?"

"Nu. Ei bine, ne vedem mai târziu!"

"Pot să vă aud repetând?" întreabă Cam.

Doamne Dumnezeule.

Nu poate doar să plece?

Au trecut mai mult de 10 minute.

În cazul ăsta o să stau aici pentru totdeauna.

"Nu putem repeta azi... Zayn, um... Zayn are jocuri în familie în seara asta" spune Louis.

"Asta nu a fost vineri?" întreabă Cami.

Ei doar înrăutățesc lucrurile mai rău. Nici unul din ei nu se pricep să mintă. Puteau să o facă mai bine, totuși.

"S-a schimbat. De acum e în fiecare joi. Dacă mai stau mult, o să întârzi. Hai să plecăm amândoi odată.

"Oh bine. Mi-a plăcut să vorbesc cu voi din nou băieți. Pa."

Am auzit pași care urcau sus și ușa când a fost închisă.

"Ești în siguranță, Marcel." spune Louis luând pătura de pe mine.

Mă ridic încet în sus. Nici nu pot sta pe picioare. Sunt foarte amorțite. Tot corpul îmi e amorțit.

"Nu îmi pot simți fundul."

Niall râde și mă lovește peste el. "Mai bine?"

Am început să îmi masez locul unde m-a lovit. "Nu, deloc."

El ridică din umeri. "Ai un fund frumos. Nu e vina mea." spune el zâmbind.

Chiar dacă sunt doar glume, tot mă simt prost. El arată un rezultat pozitiv într-un lucru negativ.

"Cine ar fi ghicit că te pricepi așa bine la funduri?" spun eu râzând.

Este frumos când poți glumi cu ceilalți din jurul tău.

Nu am fost in în stare să fac asta un timp...

Zayn se întoarce la scurt timp de când a plecat.

"Asta a fost pe aproape!" a spus el.

"Știu." aprobă Niall.

"Am crezut că o să fim prinși." adaugă Liam. "Mai ales când a făcut Marcel zgomotul."

Am chicotit. "Louis și păianjenul!"

"A fost singurul lucru care mi-a trecut prin minte. Eram sub presiune!" spune el râzând.

Am început toți să râdem până în punctul în care nu ne mai puteam opri. Lacrimi îmi curg pe obraji. Niall este foarte roșu aproape rămânând fără respirație.

"Ar fi trebuit să vezi ce privire mi-a dat. Am arătat că un ciudat." spune Louis.

"Sunt sigur de asta." am spus.

A fost o seară chiar bună.

Cami chiar ține la mine. Deși m-am îndoit uneori.

Cred că mi-am făcut 4 prieteni noi.

Nu am mai râs așa de mult timp.

Mă simt minunat.

Nu mai pot aștepta până mâine.

Sper că v-a plăcut acest capitol. Îmi pare rău că e cam scurt dar nu prea am avut timp.