Teenage Loser

Capitolul 12

Filmul este aproape gata. Cami și-a pus capul în poala mea, iar eu brațul în jurul ei. A început să țipe atunci când Rue a murit. Îi simt respirația foarte apăsată.

Cami tresare la fiecare scenă înfricoșătoare. A țipat de multe ori. Sunt uimit că nu și-a pierdut vocea. Chiar și la partea în care câinii ciudați încercau să omoare pe cineva. Cami își pune mâna pe mine ca să se știe în siguranță. Respirația ei e foarte rapidă. E foarte speriată.

"E doar un film." Îi reamintesc. "E în regulă."

"Totul pare atât de real. Fac așa de fiecare dată când mă uit la acest film. E ca și cum nu l-am văzut înainte."

Eu râd. "Tu mureai prima dacă ai fi fost în Jocurile Foamei."

"Cu siguranță. Mai ales fără nici un aliment. Eu nu aș fi supraviețuit."

După ce filmul s-a terminat, ne-am luat o pătură și ne-am așezat pe iarbă, uitându-ne la cer. Toate stele și constelațiile sunt vizibile.

"O vezi pe aia de acolo?" o întreb. "Asta e preferata mea. Ea strălucește în fiecare noapte. Întotdeauna e acolo. Niciodată nu dispare. Pot să știu întotdeauna unde sa o găsesc."

"E ca un prieten foarte bun." șoptește ea.

"Da, așa cred."

"O să-i pun numele Marcel." spune ea zâmbind. "În acest fel știu cum o să te găsesc."

Am zâmbit. "Tu ești mai strălucitoare decât orice stea."

"Da, știu." a spus ea râzând.

"Vorbesc serios. Nu trebuie să numesc o stea după tine. Pentru că tu deja ești una."

Zâmbetul ei se lărgi. Ea și-a întors privirea către cer.

"M-ai salvat, Cam." Am murmurat.

Ea se uită către mine. "Și tu m-ai salvat."

Mă uit la ea confuz. Cum am salvat-o? Pare să simtă confuzia mea.

"Când tatăl meu a murit" spune ea uitându-se sus la stele, "Totul s-a schimbat. Mama mea plângea non-stop, iar Sam nu a vorbit timp de două săptămâni. Totul s-a întâmplat într-un accident de mașină. Eram în mașină cu el...Dar nu am murit, deși am avut doar o singură intervenție chirurgicală." Șoptește ea, lacrimi începând să i se adune în ochi. "Timp de două luni m-am trezit în fiecare noapte amitindu-mi coșmarul care a fost atunci. Atunci m-am mutat aici. Și te-am cunoscut... Nu am mai avut coșmaruri. Mi-am amintit că îmi place să mă distrez."

Eu o țin de mână și îmi frec degetul mare de sus în jos pe pielea ei. "N-am știut că-" ea m-a întrerupt.

"Îți mulțumesc." șoptește ea, zâmbind puțin. "Uită-te la mine, sunt un dezastru. E ziua ta, iar eu vorbesc despre povești lacrimogene." spune ea ștergându-și ochii chicotind.

"E în regulă. Nu mă deranjează. E bine să îți lași emoțiile să iasă. Mă bucur că mi-ai spus."

Ea îmi dă piese din puzzle-ul ei. E un puzzle aproape rezolvat.

*

Mă trezesc dimineața pe iarbă, cu Cami lângă mine. Am vrut sa o trezesc pe Cami, dar ea pare atât de liniștită. Capul ei este înfundat în pieptul meu și obrajii ei sunt roz. Eu zâmbesc gândindu-mă la noaptea trecută. A fost cea mai bună zi de naștere.

*

"Eu încă nu pot să cred că ai atâtea tatuaje." îmi spune Cami când am ajuns în bucătărie după dușul meu. Port doar o pereche de pantaloni scurți.

"Toți încearcă să mă bată, însă eu dacă i-aș lovi în stomac, ar avea nevoie de medic." Am spus râzând.

Ea scutură din cap si zâmbește. "Unde îți sunt ochelarii?"

"Mama mi-a luat lentile de contact. Așa că m-am gândit să le port azi."

"Nu mi-ai spus de lentilele de contact. Cum se simt?"

Am ridicat din umeri. "Puțin ciudat când le pui, dar în rest sunt ok."

Eu iau una dintre clătitele făcute de Gemma și mă așez lângă Cami.

"Noaptea trecută a fost distractiv." spune ea, "Slavă Domnului că i-am spus mamei că probabil o să dorm aici, altfel acum era foarte supărată. O să-mi aducă niște haine mai târziu."

"Oh, da, am uitat de pedeapsa ta. O să ne distrăm și în seara asta."

"Știu. Mor de nerăbdare."

Și uite că am pus next. De acum o să postez mai des. Suportul vostru sper sa rămână la fel.:) Ly all.