Teenage Loser

Capitolul 41

Cami POV

Liam se apropie de noi. "Acum, să vă conduc spre masă." spune el.

E doar o singură masă, dar el insistă să ne conducă oricum.

"Pot să vă iau comanda?" întreabă el după ce ne-am așezat.

"Ce pot să îmi aleg?" întreb.

"Ei bine, lasagna sau um.. lasagna."

Marcel a reținut că lasagna e mâncarea mea preferată. E adorabil. Mă întreb ce altceva a mai planificat pentru seara asta.

"Hmm... Cred că o să aleg lasagna."

"Sună bine. Bucătarul este excelent." spune arătând spre el el însuși. "Eu sunt." șoptește râzând. "O să mă întorc cu mâncarea imediat."

Am zâmbit la Liam înainte să plece.

"Marcel, asta e incredibil. Nu pot să cred că ai făcut asta!" spun.

El ridică din umeri. "Nu e atât de incredibil. M-am gândit că dacă tot nu am fost la bal, măcar ăsta să fie balul nostru."

Nici unul dintre noi nu pare prea îngrijorat pentru bal. Petrecerea asta e mai bună decât orice bal.

Marcel și-a trecut mâna prin păr în timp ce Liam ne aduce mâncarea.

"Cina e servită. Poftă bună." spune plecând.

Eu am început să mănânc, iar Marcel să vorbească.

"Cam, vreau să știi că ești cel mai bun lucru întâmplat vreodată. N-am cerut nimic mai mult, decât pe tine. M-ai salvat... Fără tine nu ajungeam până aici. Uneori sunt atât de deprimat încât inima mea vrea să cedeze. Am avut totul planificat... Cuvintele, ziua, modul în care aș putea pleca. Și apoi ai venit. Și ai schimbat totul. Am știut că pot să fiu fericit. Am simțit cum mă întorc la viață. Am fost renăscut de fapt. Ai fost acolo. Ai știut mereu că nu sunt de fapt un tocilar," zâmbește el, "Eu vreau doar să îți mulțumesc pentru asta. Și eu.. uhm.. vreau să te întreb ceva..."

"Ce este?"

El se apleacă în jos și scoate o cutiuță. Mâinile lui tremură.

"Cami," spune el respirând adânc, "Nu o să fiu cu nimeni, doar cu tine. Vreau să știi asta. Și chiar dacă o să fim departe, vreau să știi că te iubesc."

"Marcel, e totul bine?"

"Ei bine, știi că am aplicat pentru Harvard?"

Am aprobat.

"Am fost acceptat."

"Marcel, ești bine?"

El dă din cap încet. "Asta înseamnă că o să mă mut in Massachusetts. Nu o să fiu aici... Cu tine..."

Nu sunt sigură dacă ar trebui să fiu tristă sau fericită. A fost acceptat la un colegiu foarte bun.

Un colegiu la mare depărtare de mine.

4 ani de colegiu...

4 ani fără el...

"De asta vreau să îți dau asta." spune el.

El deschide încet cutia.

Inima și respirația mi se opresc.

Este un inel de argint cu un diamant în formă de stea.

Dumnezeule, e un inel.

"Cami, în ăștia 4 ani, indiferent de locul unde viața o să ne ducă... După colegiu... Când îmbătrânesc... Prin tot... Promit să trec cu tine prin toate astea. Chiar dacă o să fim la mile depărtare, eu o să te iubesc mereu. Și după acești 4 ani, sper să fiu în continuare cu tine. Și asta e promisiunea mea. Într-o zi, vreau să mă căsătoresc cu tine."