Teenage Loser

Capitolul 8

Atenție!!: Marcel are exact aceleași tatuaje ca Harry.

Suntem în mașină cu pături pe noi. Nu am plecat încă. Stăm aici, în tăcere încercând să ne încălzim. Suflu înspre mâinile mele și le frec împreună sperând că o să se încălzească. Cami își stoarce părul ud și îsi brățișeaza genunchii.

Ea se uită la mine. "Deci, de ce ai așa multe tatuaje? Nu pot să ghicesc singură."

Eu respir adânc. "Este modul meu de a-mi lăsa emoțiile și durerea să iasă afară. Nu mă tai, nu vreau să mor de foame din vina problemelor pe care le am, doar scriu poezii și cam atât. Totate aceste tatuaje sunt făcute cu un motiv. Fiecare dintre ele, este un alt moment din viața mea , în care am simțit o emoție puternică. Nu vreau să uit niciodată momentul ăla, așa că vreau să rămână un moment permanent... Să îi zic așa. Nu vreau să fie ceva trecător. Am vrut să renunț de multe ori la tot... Dar apoi m-am uitat la toate astea și mi-a revenit speranța. Este ca o cronologie a evenimentelor din viața mea imprimate pe piele."

Ea stă în tăcere. "Nu m-am gândit niciodată la asta..."

"Uite ăsta: "I can't change.", asta spune că nu am de gând să îmi schimb personalitatea. Și ăsta: "Things I can" și "Things I can't", le-am clasificat oarecum... Și fluturele... Iubesc fluturii pentru că trec prin metamorfoză și devin frumoși. Cred că o să trec și eu prin metamorfoză într-o zi și nu o să mai fiu un tocilar."

Cami zâmbește înțelegător la mine. "Cred că ești bine așa cum ești."

Eu privesc în jos. "Nu toată lumea crede asta."

Ea îsi pune mâna peste a mea. "O s-o facă toți Marcel.. Într-o zi. Cred că tatuajele sunt frumoase și sensul din spatele lor... E fascinant. Spune-mi mai mult." a spus ea, sprijinindu-și capul de umărul meu.

I-    am spus totul despre tatuaje. I-am zis cum mă simt închis ca într-o cușcă, așteptând să scap. Cum ceva mă ține în linia de plutire și cum cineva mă veghează. Cum sunt judecat de aspectul meu și cum nimeni nu se uită la interior. I-am spus totul.

Iar ea a ascultat.

Când am terminat de povestit tot, Cami se uită înspre mine. "Ești ca un puzzle, trebuie doar ca cineva să potrivească piesele." șopti ea.

"Exact."

"Cum de nu ți-a văzut tatuajele nimeni încă?"

"Port mânecă lungă în fiecare zi."

"Cred că interesant și frumos să fi ca un puzzle. Nu mi-am dat seama că tatuajele pot descrie viața cuiva."

"Trebuie doar să acorzi puțină atenție. În spatele percepțiilor oamenilor, există o persoană cu totul diferită. Oamenii nu știu cu adevărat cine ești, până nu rezolvă puzzle-ul. Trebuie să cauți până găsești adevărata personalitate a oamenilor. Unele sunt mai adânc îngropate, altele nu. Dacă toata lumea are o poveste, ea trebuie ascultată."

×

Câteva ore mai târziu, m-am trezit cu capul lui Cami încă pe umărul meu. Este 2 dimineața.

"Cami." am șoptit. Ea pare atât de liniștită. "Caam."

Ea se mișcă ușor, încercând să își deschidă ochii. "Marcel?" întreabă ea confuză. "Unde sunt?"

"Suntem în mașina mea. Am adormit."

Își dă seama unde e și tresare imdiat. "Mama o să mă omoare. Trebuia să fiu acasă la 22."

"O să te duc acasă imediat." i-am spus.

"O să fim nevoiți să ne strecurăm."

Conduc spre casa lui Cami. Nimeni altcineva nu e afară în acest moment. E ciudată această întârziere. N-am mai făcut asta înainte. Mă simt rebel.

"Oprește aici." spune Cami când suntem aproape de strada ei. "Nu vreau ca mama să vadă farurile."

Ieșim din mașină și mergem încet spre casa ei. Întunericul îmi dă fiori.

"O să urc prin copac." a spus ea. "Împinge-mă."

"Ești sigură de asta?"

"Prefer să suport consecințele dimineață, nu acum. Mama mea nu e o persoană 'de noapte' "

Mi-am împreunat palmele, făcând un scaunel pentru Cami. Ea sare în sus, apucându-se de copac. Odată ce e pe ramura de sus, deschide fereastra de la cameră și sare în interior. Se pare că a mai făcut asta înainte. "Mulțumesc pentru seara asta, Marcel." șoptește ea.

Am zâmbit. "Nici o problemă. Mersi că ai venit."

"Ne vedem mâine! Noapte bună"

Ultimul lucru pe care l-am văzut înainte să închidă fereastra, este zâmbetul ei.

Sper să vă placă acest capitol, chiar dacă este scurt.
Q:Care e capitolul tău preferat de până acum?
Și încă odată, vă mulțumesc că îmi citiți cartea. Comentariile voastre mă fac să zâmbesc.:)