Cami Pov (după o săptămână)
A trecut o săptămână de când am început școala, și de când l-am întâlnit pe Marcel.
Când m-am mutat aici, nu mi-am imaginat că o să întâlnesc pe cineva ca el. Am crezut că o să mă întâlnesc cu fete cărora le place muzica, trupele și concertele. Nu mi l-am imaginat pe Marcel.
El este un băiat foarte dulce și îmi face plăcere să vorbesc cu el. Chiar dacă este bruscat, el este un model pentru toți. A fost într-adevăr liniștit la început, dar am ajuns să-l aud vorbind. Este chiar amuzant, odată ce ajungi să-l cunoști și vorbește chiar destul de mult. Nu mă deranjează că vorbesc cu un "tocilar". Mă uimește faptul că el este unul dintre cei mai frumoși oameni pe care i-am întâlnit, având în vedere că trece prin multe.
Și zâmbetul lui... El poate lumina o întreagă cameră cu zâmbetul lui. Nu înțeleg de ce oamenii nu vorbesc cu el.. E uimitor.
L-am condus acasă zi de zi, ceea ce a fost foarte bine pentru amândoi. Am învățat foarte multe unul despre altul. Îi place poezia, știai asta? El mi-a arătat una din ele. E chiar foarte bun.
"Ce e asta?" am întrebat văzând că subliniază ceva în caietul lui.
"Oh, asta e poezia mea."
"Tu scrii poezii? Pot să citesc?"
"Du-te mai departe. S-ar putea sa fie rau..."
Am deschis o pagină la întâmplare și am început să citesc cu voce tare un poem.
M-am așezat în liniște.
"E trist, nu-i așa?"
"Nu, Marcel, e foarte bine. Uimitor chiar."
"Chiar?" a spus el zâmbind, văzându-i gropițele.
"N-aș minți. Cum creezi poezii?"
"Scriu tot ce simt în acel moment. E un fel de jurnal. Întotdeauna e acolo ca să ma asculte. Nu îmi judecă gândurile. Asta sună ciudat acum că o spun cu voce tare."
"Nu înțeleg..."
Am înțeles de ce Marcel nu vorbește cu nimeni. Nimănui nu îi pasă cu adevărat. Mi-a spus că sunt singura persoană care îl înțelege și care îl ascultă. L-aș asculta mereu.
CITEȘTI
Teenage Loser
FanficNumele meu este Marcel. Tocilar. Poet. Adolescent ratat. Crezi că mă știi cu adevărat, însă nu ți-ai dori. Nimeni nu a fost în stare să o facă până a venit ea.