Estvanya: Răscrucea destinului & Profeția ( Volumele I & II)

Zura

De când mi-am descoperit menirea şi am plecat de acasă, toate ciudăţeniile apar. E palpitant, dar şi înfricoşător. Mi-e dor de ai mei. Dacă era tata lângă mine,nu mi-ar fi fost frică de nimic. El e cavalerul meu. Aş vrea să am curajul lui.
- Estvanya, curajul tău îl întrece pe al tatălui tău.
  Tanise mereu mă face să mă simt mai bine.
Istvan prinde mâna ciudată şi o trage cu forţă spre el. Dintre frunze apare un om, un bărbat. Nu îi văd chipul, e acoperit cu gluga tunicii groase. Miroase ciudat, urât. Până şi Tayton când e lup miroase mai bine. Istvan îşi îndreaptă mâna spre străin, pregătit să invoce o vrajă.
- Cine eşti şi ce vrei? Spune acum sau vei plăti cu viaţa ta.
-Istvan, stai te rog. Sunt de partea ta.
  Tipul are o voce groasă, abia înţeleg ce spune. Totuşi, de unde îl cunoaşte pe Istvan?
- Cine eşti? De unde îmi ştii numele?
- Sunt Zura, nepotul lui Brom.
- Brom, tămăduitorul?
- Da.
- De unde ai ştiut unde sunt şi cine sunt?
- Bunicul mi-a apărut în vis şi m-a anunţat că ultimul hibrid mascul a reînviat, apoi, mi-a apărut în fumul ieşit din buştenii arşi şi mi-a spus unde eşti.
- Dar pentru ce?
  Sunt speriată, curioasă dar şi uşurată că îl cunoaşte pe Istvan. Încerc să mă uit la toată scena, dar Tayton nu îmi dă voie. Se comportă cu mine ca şi cum aş fi un copil,  mă priveşte ca şi cum nu aş şti să mă comport sau să gândesc.
- Ştiu că vreţi să uniţi clanurile. Vreau să vă ajut, nu va fi uşor.
- Cum ne vei ajuta? De unde ştiu că afară nu ne aşteaptă o haită de vampiri sau vârcolaci?
- Te rog,trebuie să mă crezi.
- Eu îl cred, nu e nimeni afară. E singur.
  Zura se întoarce către Tanise şi sare un pas spre înapoi.
- T-tanise, trăieşti şi tu. Şi ei,cine sunt?
- Ei sunt strănepoţii noştri, hibrizi.
- Deci ea e fata care trebuie să îndeplinească Profeţia şi el e protectorul ei. Dar,sunt doar nişte copiii. Cum vor reuşi?
- De asta suntem noi aici.
Isvan îl prinde de mână şi îl ridică de pe pietre. Alexander e mut,nu ştie ce să mai zică. Stă pitit într-un colţ şi încearcă să îşi păstreze calmul.
- Trebuie să ne odihnim. Până mâine seară trebuie să ajungem la capătul Vanaleniei. Nu e timp de pierdut. Vampirii deja dau târcoale caselor umane.
   Zura e foarte pornit să ne ajute, nu mă asteptam. Rana, iar îmi sângerează. Zura a observat.
- Miros sânge. Ai fost înjunghiată cu un ţăruş din stejar. Ştiu ce e de făcut.
Scoate din buzunarul tunicii o mulţime de ierburi ciudate şi le pisează. Nu cred că mai rezist. Îl privesc pe Tayton în ochi şi îl îmbrăţişez.
- Ajută-mă, te rog. Durerea, simt că mă omoară.
   Mă simt ameţită şi nu mai văd atât de bine. Mă simt şi mai slăbită ca de obicei dar Tayton nu va pleca de lângă mine, fapt ce mă ajută să mai am încredere în mine.