Estvanya: Răscrucea destinului & Profeția ( Volumele I & II)

Profeţia

În sfârşit, mă simt ca un lider, sunt un lider, împreună cu Tayton. Dacă nu erau străbunicii noştri, nu ajungeam aici. Sunt totuşi îngrijorată. Ce caută ei aici?
- Sunteţi bine? Cum aţi ajuns aici?
- Am ajuns de ceva timp şi te aşteptam . De asemenea şi ei!
- Mi-a fost dor de voi. Mereu m-am întrebat dacă sunteţi bine şi în momentele grele aveam nevoie de sfaturile voastre.
- Şi noi, draga mea. Şi ţine minte, chiar dacă nu reuşeşti, tot fiica noastră rămâi. Te iubim oricum.
- Şi eu pe voi!
  Ce dor mi-a fost de ei. Părinţii mei împreună cu micii mei prieteni. Fluturaşii zboară deasupra capului meu,hamsterul se caţără rapid pe rochia mea şi păianjenul stă agăţat de piciorul meu stâng.
- Mi-a fost dor de voi.
  Îmi privesc părinţii, nu mai au grai. Parcă sunt stane de piatră. Ne privesc fix, nu le vine să creadă probabil că am reuşit să unim câţiva din membrii ambelor clanuri.
- Ce aţi păţit? Sunteţi bine?
Încerc să le urmăresc privirea. Cele două clanuri stau în spatele nostru asemeni unor soldaţi. Îşi ţin privirile în pământ şi mâinile împreunate la spate. Tata nu stă mult pe gânduri, îşi încleștează dinţii care i se lungesc, gata pentru a ataca şi ochii îi devin mai roşii decât sângele.
- Câini proşti!
- Tată, stai. Nu e ceea ce crezi. Ai uitat? Am o profeţie de îndeplinit. Ei sunt conducători bătrâni ale ambelor clanuri. Ei ne vor ajuta să aducem pacea între clanuri, trebuie să accepţi asta.
- Am încredere în tine, dar,el,ce caută aici? A încercat să vă ucidă.
  Alexander, abia mai respiră. A alergat fără oprire, abia acum a ajuns, se aşează la rădăcinile unui arbore şi încearcă să îşi tragă sufletul.
- El vrea doar să îşi răzbune soţia.
- De unde ştie care sunt criminalii?
- El nu îi ştie, dar eu da.
Tata mă priveşte suspect, curios, poate crede că am devenit un fel de criminal, deşi asta ar însemna că nu mă cunoaşte deloc, în ciuda faptului că am stat închisă în casă cam toată viaţa.
- De unde îi ştii? Doar nu...
- Tată, ştii povestea. De ce crezi că aveam coşmaruri? De ce eram bătaia de joc a tuturor celor din şcoală?
Tata mă ia în braţe şi mă mângâie pe pletele roşii în timp ce se abţine să nu plângă.
- Ştiu, îmi amintesc. Şi totuşi, cum ai de gând să uneşti clanurile?
- Sincer, nu ştiu. Mă voi lăsa purtată de instincte şi de tot ce am dobândit până acum.
   Tata îi observă pe cei doi străbunici şi îi îmbrăţişează.Mama la fel,deşi încă nu îi vine să creadă că bunica ei este în viaţă,  acest lucru era imposibil, dar nu în această lume, a "bestiilor". Totuşi, mama a găsit jurnalul când era de vârstă mea sau mi s-a arătat doar mie?
  Soarele,în câteva ore va răsari şi toţi vampirii vor fi făcuţi praf. Mă aşez pe mijlocul pietrei imense, închid ochii şi mă concentrez asupra naturii. Vreau să văd dacă cele două clanuri din toată Vanalenia se apropie. Ceva mă îndeamnă să mă concentrez mai puternic asupra vremii. Mâinile, mă controlează . Formează un cerc apoi fiecare în ce direcţie vrea. Simt că trebuie să privesc cerul. Îmi doresc ca soarele să nu răsară astăzi pentru a fi bine pentru ambele clanuri. Vampirii şi vârcolacii, se apropie. Nu ştiu ce trebuie să fac. Cum îi pot uni?
- Tanise, se apropie. Ce trebuie să fac?
- Stai liniştită, suntem aici pentru tine.
Îi văd, se apropie. Sunt foarte mulţi. Vampirii şi vârcolacii stau de o parte şi de alta a pietrei imense. Îşi aruncă priviri duşmănoase, în timp ce îngenunchiază în faţa noastră. Din depărtare se aud aplauze şi râsete sarcastice.
- Măi, măi, e chiar Omul. Deci, tu eşti hibridul? Nu pot să cred. Tu nu eşti în stare de nimic. Nu te puteai uita cum e savurat un om şi nu poţi suporta sângele de om şi vrei să uneşti două clanuri inamice de atâţia ani?  Estvanya, serios...nu vrei să te scap eu de câţiva?
  Poftim? Ei,foştii mei colegi, sugătorii de sânge uman,mă umilesc. Victor e nervos. Îl simt, vrea să îi lovească dar se abţine, pentru noi.
- Nu, tată. Mă descurc şi singură.
Mă îndrept în direcţia lor, vreau să le vorbesc. Încă mi-e frică să nu fiu umilită din nou. Dar,stai,sunt un hibrid. Ei sunt doar nişte vampiri idioţi, doritori de faimă şi lacomi.
- Ce doriţi mai exact?
- Să vedem cum te faci de râs. Vei plânge iar?
- Nu,nu am de ce să plâng.
- Zici tu? Priveşte pe cine am prins.
După ce a terminat de vorbit, unul din ei l-au dat la o parte pe Alexander. Nu pot să cred. Soţia lui şi acum,el? Alexander îmi face din ochi, pare foarte speriat dar ştiu că are un as în mânecă.
- Dă-i drumul sau vei avea de suferit.
La auzul acestor vorbe, vampirii încep să râdă în hohote.
- Încetează, Omule! Te umileşti singură. Ştii, mi-e cam foame. Cred că o să iau o mică gustare.
Se apropie de gâtul lui Alexander. Mă apropii de Andrew, întind mâna spre el şi rostesc o vrajă puternică.
- Ruvga mindiz!
O putere imensă îmi cuprinde tot corpul şi izvorăște din mâna mea. Andrew e izbit la pământ împreună cu amicii lui lacomi. Alexander scoate din buzunar trei ţepuşe din stejar şi în câteva secunde îi înjunghiat în inimă de trei ori. Aceştia încep să ardă, în timp ce zbiară. Sunt scrum. Mă întorc la locul meu şi toţi mă privesc cu frică.
- Bună. Eu sunt Estvanya şi el Tayton. Suntem ultimii hibrizi născuţi în ultimii 200 de ani. Trebuie să ne ascultaţi. De astăzi, niciunul din voi nu are voie să verse sânge uman, altfel va păţi ca cei de dinainte. Voi,în momentul în care vă oglindiţi în apă, oglindă sau alte mijloace, ce vedeţi? Vă spun eu. Nu vedeţi o bestie, un vârcolac sau un vampir. Vedeţi un om. Trebuie să acceptaţi. Ambele specii, aveţi o parte om,de asta aţi reuşit să vă integraţi între oameni. Nu trebuie să ucideţi oamenii sau să vă hrăniţi cu ei. Trebuie să îi protejaţi, de alţi oameni mai răi. Da,există aşa ceva. Nu trebuie să arătaţi că sunteţi răi. Acum, aş vrea să faceţi cunoştinţă pentru totdeauna. Pădurea nu mai este împărţită în două părţi, e una şi aceeaşi. Vă rog!
Îi privesc în timp ce mă privesc nedumeriţi, încă au reţineri. Uşor, uşor se amestecă între ei. Sunt fericiţi. Copiii fac cunoştinţă între ei,tinerii la fel. Deja simt legături strânse între ei. Îi privesc pe ai mei. Sunt mândri de mine. Toţi se apropie şi mă îmbrăţişează. Alexander vine uşor speriat spre mine.
- Mulţumesc, Estvanya. Nu te voi uita. Sophia îţi mulţumeşte de sus. Îmi cer mii de scuze că am vrut să vă ucid, deşi când veţi avea nevoie, să nu ezitaţi să mă chemaţi. Ştiţi unde mă veţi găsi.
Îşi aşează pălăria veche de culoarea lemnului umed şi pleacă.
- Stai,unde te duci?
- Nu ştiu. Mi-am terminat treaba aici, acum probabil mă voi apuca de pictură. O zi bună şi mult succes.
    Îmi sărută mâna dreaptă şi pleacă. Mi-a făcut plăcere să îl cunosc. Simt o atingere caldă pe şold şi mă întorc încet, în timp ce zâmbesc.
- Până la urmă, ai reuşit ,ai îndeplinit profeţia.
- Noi,Tayton, noi am reuşit împreună cu ei.
  Mă priveşte în ochi şi mă sărută forţat. Ce dulce e.Încep să mă îndrăgostesc pe bune. Dragostea e cea mai puternică forţă magică din univers şi nu o spun că aşa am auzit, ci pentru că am simţit pe pielea mea.
  Sunt foarte fericită. Acum am mulţi prieteni, o familie numeroasă, un iubit superb şi cel mai important, am realizat ceva în viaţă, unirea a două clanuri inamice. Nu sunt sigură că se vor înţelege bine, dar voi face tot posibilul să îi menţin în pace apoi să dăm vestea pe toate tărâmurile că cele două clanuri nu mai sunt în război. Da,sunt un vampir, un vârcolac şi o vrăjitoare, dar,iubesc oamenii mai mult decât orice. Cu toţii avem o bestie în noi, dar,trebuie eliberată doar la momentul potrivit. Mă numesc Estvanya, Estvanya Allen şi cu siguranţă aventura vieţii mele abia a început.