Estvanya: Răscrucea destinului & Profeția ( Volumele I & II)

În sfârșit

  Puterea lunii mă poartă între cer şi pământ. Cele două clanuri ,se apropie. Tropotele vârcolacilor îmi dau de înţeles că sunt agitaţi. Au simţit miros de vampir pe tărâmul lor. Mi-e frică, trebuie să fac ceva.
- Deja faci, Estvanya.
- Dar,cum? Tanise, parcă partea ta vampir şi vârcolac erau moarte. Cum de eşti transformată?
- Acum sunt om,mi-am recăpătat toate puterile. Dă-mi mâna.
- De ce?
- Ai încredere în mine,te rog.
Oare ce vrea să-mi facă? Sper să nu mă muşte. Îmi apucă mâna şi mi-o împreunează cu a lui Tayton. În timp ce mă ţine de mână, Istvan scoate un pumnal de oţel.
- Nu! Ce faci cu el?
- Shhh, Estvanya, ai încredere .
Tayton încearcă să mă convingă în  timp ce mă sărută uşor. Simt o tăietură pe mână şi din ochii galbeni izvorăsc lacrimi sărate.
- Pentru ce? M-ai minţit, Tayton. M-ai sărutat doar să îmi distragi atenţia.
  - Asta crezi? Poate şi asta, dar,trebuie că aşa vreau eu.
  Sângele din palmele noastre picură pe o frunză imensă. Clanurile inamice sunt de-o parte şi de alta a noastră. Se opresc , formând un cerc în jurul nostru. Stau toţi drepţi, cu mâinile pe lângă corp ,privind spre pământ. Cât de straniu e. Sângele nostru fierbe sub lumina puternică a lunii. Simt cum forţa lunii mă lasă. Tayton mă ţine în braţe în timp ce ating rana, nu mai este. S-a vindecat, nu pot să cred . Tanise se apropie, ia frunza de pe sol şi o ţine pe palme în faţa noastră.
- Serviţi, beţi din acest sânge neutru. Puterile lui vor decide dacă sunteţi sau nu adevăraţii hibrizi ce vor îndeplini profeţia. Eu am încredere în voi, ştiu că voi sunteţi, dar ritualul trebuie săvârşit pentru a dovedi şi celorlalţi pentru a avea încredere în voi.
   - Ce se întâmpla dacă trecem testul?
   - Estvanya, dacă treceţi testul, membrii celor două clanuri prezente cu noi în acest moment, se vor împăca...definitiv.
   Îl privesc pe Tayton şi el mă priveşte pe mine. Ne riscăm să ne bem propriul sânge. Ce poate fi atât de rău? Bem amândoi în acelaşi timp. Chipul meu schiţează o figură de dezgust total. E amar. Îmi pare rău că am făcut asta. Tayton e mai rezistent ,nu a schiţat nimic . Ne prindem de mâini în timp ce ne privim în ochi. Plutim,începem să ne învârtim. O forţă ne desparte şi ne obligă să ţinem capul pe spate. Cât de ciudat. Suntem destul de sus faţă de pământ. Stai,forţa invizibilă ne părăseşte, suntem în cădere liberă. Trebuie să pun în aplicare puterile de patruped.Am căzut într-un genunchi fără să mă lovesc. Sunt ameţită, dar mă simt bine. Privesc în jur. Cele două clanuri, îşi dau mâna, deşi încă simt puţină rivalitate.
- Tayton, Estvanya, ei sunt conducătorii clanurilor, cei care au crezut în voi de la început. Trebuie să ajungem în Vanalenia cât de curând.
Toţi fac plecăciuni în faţa noastră deşi  nu mă simt demnă.
- Păi, să mergem cât mai avem timp.
Iau o sticlă de sânge, o aşez în geantă şi le fac semn să mergem. Privesc un copac. Oare,pot să ajung în el? Îmi fac avânt şi sar. O senzaţie minunată îşi face apariţia,mai vreau. E aceeaşi senzaţie ca atunci când am sărit pe fereastră doar că e mult mu mult de atât. Adrenalina pune stăpânire pe mine, sar dintr-un copac în altul. Toţi din ambele clanuri aleargă ba prin copaci,ba pe pământ, cu o viteză incredibilă.
   Suntem aproape. Simt asta, o văd. Capătul Vanaleniei. Este o piatră imensă, unde vom sta eu şi Tayton. Aici se vor aduna toţi vampirii şi vârcolacii. Sunt două persoane acolo? Vampiri, după miros. Mă apropii încet, nu vreau să fac rău nimănui, sper doar să nu fie Andrew şi gaşca lui de vampiri lacomi şi fără minte. Ajungem toţi şi privim peisajul şi la cât de frumos este. Numai arbori cu mii de frunze, fluturi, flori, chiar dacă e treacut de miezul nopţii.
- Bună, Estvanya!!
- Poftim? Ce căutaţi aici?