Estvanya: Răscrucea destinului & Profeția ( Volumele I & II)

Alegerea

Niciodată nu m-am simţit atât de importantă, din partea nimănui nu am avut parte de atâta atenţie. Bine, doar din partea părinţilor mei,ceea ce e absolut normal. Acum,am două "familii " care se ceartă pentru mine. Îi privesc pe părinţii mei cum stau în partea stângă şi gardienii mei de partea dreaptă. Ţipă unii la alţii. Bravo, Estvanya, ai iscat scandal între membrii propriei familii. Îmi strâng pumnii, simt că explodez. Mă doare capul de la atâta ceartă. Privesc pe drumul dinaintea mea apoi pe cel de înapoi. Oare, nu pot să fug şi să scap de toate astea? Dar,unde ar mai fi farmecul? Mereu mi-am dorit să am parte de o asemenea aventură.
- Încetaţi, vă rog.
   Puterea strigătului meu a făcut pământul să se cutremure, am simţit o putere imensă care creştea în mine cu fiecare clipă, chiar sunt puternică.  Ciudat dar palpitant.
  Toţi au încetat să mai vorbească. E o linişte de mormânt. Se aud doar frunzele cum se mişcă în bătaia vântului. Stai,simt miros de vârcolaci,  încep să urle.
  - Tată, mamă, sunt destul de mare să aleg ce fac cu viaţa mea. Vreau să salvez oamenii, m-am săturat de războiul acesta. Acum, plecaţi repede, până nu vin lupii. Nu uitaţi că vă iubesc, mult.
  - Şi noi pe tine, draga mea.
   Victor mă strânge puternic la piept. Îl simt, e mândru de mine.
  - Dacă ai nevoie de ceva, ştii unde ne găseşti. Te vom aştepta. Te iubim, Estvanya.
  - Şi eu pe voi,vă mulţumesc pentru tot.
  Mama are ochii înlăcrimaţi. Se uită la mine cu părere de rău şi aleargă spre casă.
  - Repede, Estvanya, la mine acasă. Acolo nu ne vor căuta.
  Tayton îşi face datoria de protector, îl ador. Mergem printre copaci şi dăm de casa lui. E micuţa, făcută din lemn, foarte drăguţă. Se uită în stânga şi în dreapta, apoi scoate cheia care e îngropată sub un ghiveci. Descuie uşa şi ne repezim în casă.
  - Hai repede, se apropie.
  Tayton tremură tot. Încuie repede uşa şi acoperă ferestrele.
  - Estvanya, ce a fost aia? Vocea ta a făcut pământul să se cutremure şi vârcolacii să urle.
  -Păi...
   -Estvanya e pe cale să devină cu adevărat o vrăjitoare. Puterile încep să îi sporească.
   Tanise a răspuns la întrebare. Era şi timpul să simt că sunt vrăjitoare. Acel moment a fost de nedescris. M-am simţit stăpână peste tot meleagul.
  - Poftim? Vrăjitoare? Estvanya? Eu de ce aflu tocmai acum?
  - Tayton, nimeni nu trebuie să ştie, spre binele ei.
  Stai,vine cineva. Merge tiptil pe lângă casă. Cu siguranţă e unul de-al lui. Tayton îşi dă repede tricoul jos şi se udă cu apă din cap până în picioare. Deci, cum arată. E sculptat sau nu? Arată mai bine decât mi-am imaginat. Şi apa cum îi mângâie pătrăţelele de pe abdomen îl face şi mai atrăgător.
  - Staţi aici,în linişte, ştiu eu ce fac.
Eu încă sunt în stare de şoc. Stai,unde se duce? Dacă păţeşte ceva? De ce s-a udat? Sper că ştie ce face.