Împreună (Povestea unei fete I)

{2} Vesti noi si plecari surpriza

Sunt din nou in acel luminisi plina cu flori. Ma asez pe iarba moale si verde, printre florile frumos colorate si parfumare. Eu purtam aceasi rochie alba din marase cu bretele mulata in partea superioara si de la brau in jos pana la genunchi unflata, iar la limita dintre cele doua parti o culelusa sibtire din piele albastra cu o catarama argintie. Iar in picioare port niste balerini aldastri cu o fundita argintie in varf.
Din padure iese acelasi baiat inalt, foarte bine facut care purta o pereche de blugi albi, un hanorac albastu deschis cu un - S - uriasi alb si cu gluga in cap, iar pe fata o esarfa care nu ii lasa la vedere decat ochii si in picioare o pereche de tenisi albastri. Ochi lui erau cei mai frumoasa nuanta de albastru vazuta de mine vreodata, un albastru intens si concentrat si cutotul alta nuanta fata de hanoracul lui sau balerinii mei care sunt o nuanta de albastru deschis (albastrul cerului).
El vine incet spre mine, din spatele meu. Acum observ ca si eu am o esarfa albastra care imi acopera fata cu exceptia ochilor, dar mie mi se vede parul castaniu, desfacut cazand in valuri pe langa mine. Cand ajunge in spatele meu simt cum inima imi pompeaza mai repede sangele in corp. El ma ocoleste si cand ajunge in fata mea se aseaza pe jos lafel ca mine.
Nu ma pot abtine, ii pun mana pe esarfa pentru a o da jos. El imi ia si cealalta mana si mio duce la spatele esarfei unde avea un nod. In momentul in care mi-a atins talia am simtit un curent electic care ma facut sa ma cutremur. Incerc sa desfac nodul, dar e destul de greu. Cand aproape reusesc, imi aud telefonul sunand.

Ma trezesc. Niciodata nu am mai fost asa de aproape de ai vedea fata. Dar cine ma suna in vacanta la ora asta? Nu ma uit la numar ci doar respund morocanoasa:

-Alo!

-Alo iubita. Ce faci? ma intreaba vocea vesela a lui Adam.

-Bine, ba nu, nu fac bine pentru ca mai trezit. Spun eu cu voce de copil. Sa vezi ce iti fac cand te prind. Aveam si eu un vis interesant.

Daca stau sa ma gandesc eu am visil asta de cand am inceput sa ies cu Adam. Oare ce o vrea sa insemne visul asta?

-Ce ai visat iubito? Ma intreaba Adam.

- . . . Nu pot sa ii spun ca visez un alt baiat ar fi ciudat. A aaa, nimic important. Vroiam sa te intreb daca vi la petrecerea popularilor?

-Da vin. Vi si tu? Te rog spunemi ca vi si tu! Spune el rugatot.

-Da vin, pentru ca ma obliga fratemeo. Spun eu plictisita.

-Bine, atunci vin la 21:30 sa te iau.

-Ok! Asta inseamna ca mai am timp sa mai trag un pui de somn. Spun eu somnoroasa, punandu-mi perna peste cap.

-Som usor printeso!

-Multumesc iubire. Te pup si te iubesc mult! Pa! Spun lafel de somnoroasa

-Si eu. Pa! Spune apoi ii inchid telefonul in nas.

Incerc sa ma culc laloc dar Mos Ene nu vrea sa mai vina. Ma ridic din pat si imi fac un dusi rapid si revigorant cu apa rece.
Chiar daca este 1 septembrie este foarte cald asa ca imi iau o bustiera sport si o perche de pantaloni scurti, pentru ca la dusi m-am hotarat sa merg la alergat pe afara. Imi prind parul intr-o coada de cal, iau telefonul si castile. Ies din camera cobor scarile si merg direct la pantofar, pentru a cauta adidasi de alrgat. Ii gasesc ii pun jos pentru a ma incalta cand Ştefan vine in fuga pe scari si ma ia in brate foarte strans apoi ma saruta pe tampla dreapta. Imi da drumul si ii spun:

-De unde atata fericire pe capul tau? Il iau eu in bataie de joc.

-Am fost acceptat la cea mai buna facultate din New York, plec maine seara cu avionul. Spune el in culmea fericirii

Mai multe sentimente ma incearca. Fericire pentru ca a ajuns la facultatea dorita de el. Mandrie pentru ca aajuns la cea mai buna facultate din tara. Dar si tridtete pentru ca o sa plece. Si putina furie pentru ca o să ma lase singura.

-Bravo fratioare! Decid sa ii arat sentimentele pozitive.

-Unde mergi imbracata asa? Ma intreaba el cu o spranceana arcuita.

-Oare unde merg imbracata asa, daca nu la alergat. Spun isterica. Bine atunci, pa!

-Stai. Spune Ştef prinzanduma de mana. Vreau sa vin si eu. Pot? Intreaba el vu fata de catelusi.

-Daca nu esti aici ii 5 minute plec si fara tine. Spun sub forma de amenintare.
Acesta imi da drumul la mama si fugi in sus pe scari. Ce m-asi rade daca ar cadea.

•○●peste 4 minute●○•

Ştef coboara scarile lafel de rapid cum a si urcat, dar la ultima treapta se impiedica si cazu. Iar pe mine ma apuca rasul. Eram pe jos, intinsa, razand, cu mana pe abdomen, de la atata ras ma durea abdomenul.

-Daca mai raz iti dau eu motiv. Spune Ştef amenintator. Dar eu nu ma pot opri din ras, deja am lacrimi in ochi. Vezi tu acum! Spune Ştef ridicanduse de jos si venind la mine si incepe sa ma gadile. Iar eu rad si mai tare.

Dupa un minut in cate eu aproape am ramas fara aer, Ştef ma ajuta sa ma ridic. Ne incaltam apoi pleca. Era deja 11:00 cand am plecat.
Alergam cu Stefan pe aleile LA-ului. El era imbracat intr-un maieu alb si niste pantaloni cachi si adidasi lui se alergat.

-Ale, tu mancasi ceva astazi? Intreaba Ştef, pentru ca stie ca nu prea mai mananc.

-A aaa. . . Dar cand ai fi vrut sa mananc? Intreb nervosa.

-Atunci hai sa mergem la cafeneua matusi, sa iti louam ceva de mancare. Spune el. De cand a murit tata Ştefan se comporta ca unul.

-Ne intrecerm pana acolo? Spun eu.

-Fi sigura ca facem cursa pana la cafenea. Sune el si incepe sa alerge spre colt unde se afla cafeneua.
Nu ma intrece Ştefan asa de repede. Imi spun in minte si incep sa alerg dupa el. Cand ajunge langa colt se opreste din alergat si se uita in spate dar cand nu e atent alerg pe langa el si intru prima in cafenea.
Chelnerita cafenelei este Anca verisoara noastra de aceasi varsta cu Ştefan. Cand ma vede vine fuga la mine si ma inbratiseaza.

-Imi pare rau Ale, maine seara merg cu avionul la New York pentru facultate.

-Si tu o sa plecr la New York. Si Ştef pleaca iar eu o sa raman singura. Spun si incep sa plang. Nu vreau sa va pierd si pe voi cum am fcut si mama.

- Oh scumpo de ce nu ai spus. O sa tinem legatura si o sa ne vedem in fiecare vacanta. Ale nu mai plange te rog eu. Spune Ştefan stranganduma in brate.

-Deci Ştef de maine o sa stam in New York. Zice Anca. Eu ma mut permanent acolo cu mama. Avem o casa destul de mare poti sa stai la noi.

-Multumesc Anca. Spune el. O sa iti accept propunerea.