Împreună (Povestea unei fete I)

{29} Ne despărțim?

-Poftim? aud din spatele meu.

Când mă întorc îl văd pe Sebastian cu un trandafir roșu în mână.

-Alexandra vreau să ne împăcăm. Sa fim dinou împreună. Sa fim dinou fericiți.

-Seb eu nu vreau sa ne împăcăm.

- Deci vrei sa spui ca ne despărțim. Spune iar fetele rămân uimite.

-Da asta vreau sa spun. Spun scarinanduma la ceafa.

-Ce? Aseară vroiai ne împăcăm! Spune prinzându mi antebrațul în mână.

-Iar acum nu mai vreau. Spun trăgând-umi mana din a lui. Dar fără rezultat ca acum îmi prinde ambele brațe în bani si se uita încruntat la mine.

-Aseară vroiai să uit ca te-ai lins cu Marsel iar eu am facut-o. Acum de ce nu vrei să ne mai împăcăm?

-Pentru că a nu simt mai mut decât prietenie fata de tine. Mi-a trebuit o noapte pentru a cugeta.

-Poftim? Ce ai făcut azi noapte a? Ți-ai traso azinoapte cu unu. Dacă vroiai sex de ce nu ai cerut. Mă oferea eu.

Palma mea se izbește cu putere de obrazul lui Sebastian lăsândui o urma roșiatică de forma palmei mele stângi care îi va acoperi piele fetei câteva zile. El ma prinde de mini și mă smucește. Fetele vor sa se apropie dar din spatele meu răsună vocea acea care îmi lasă fiori atunci când răsună. Vocea singurului baiat pe care eu chiar l-am iubit vreodată. Vocea daiatului care îmi zice de obicei șoapte de amor la ureche. Vocea care acum o ora mi-a promis ca dacă va fi rege eu îi voi fi regină.

-Iați mâinile de pe iubita mea. Pana nu ți le rup.

Din spatele meu apare Marsel și da un pumn în gură lui Sebastian. După acel pumn îmi da drumul. Il simt pe Marsel cum mă trage în brațele sale și mă strânge tare își sprijina bărbia de capul meu si lăsândumi o mulțime de pupici pe cap.

-Ți-a făcut ceva? Un singur fir de par dacă îți atingea îl omoram de în secunda doi.

-Uitate la încheieturile ei. O aud pe Sof zicând. Marsel îmi ia mana în a sa și când vede încheieturile mâinilor cu urmele mâinilor lui Sebastian pe ele îl simt cum îmi da drumul și îl văd cum îl ia pe Seb care era pe jos scuipând sânge de gât și îl ridica in sus pe perete. Orce pipiță ar tipa de spaima eu nu dar văd ca nici fetele acum abia observ ca Sof și Rozi sunt ținute în brațe de gemeni. Mă duc în spatele lui Marsel și îl iau în brațe. Marsel îi dădrumul și mă ia în brațe și începem sa mergem spre vestiar. Eu ies din inbratisarea îl prind de mână ți încep să alerg in timp ce îl trag după mine pana la vestia. Unde mă opresc sa îi aștept pe ceilalți. Marsel se apropie de mine iar eu mă dau înapoi și tot așa până ajung lipita de perete.

Marsel se apropie mai mult de mine lipind în mână de peretele din spatele meu și lăsânduse mai în jos pentru a avea doar câțiva centimetri intre buze.

-Îți e frica de mine de te dai în spate?

-Nu imi e frica de tine ci de mine. De cea ași putea face în lipsa rațiuni. Spun iar el se apleacă mai mult spre mine sărutândumă apăsat. Ador ăsta pur și simplu am ajuns sa îl ador. Eu îl prin de mijloc trăgândul mai aproape.

-Întrerupem ceva? Aud o voce masculina și în secunda doi încremenite lăsândumi mâinile să alunece. Marsel se ridica de pe mine și se întoarce lăsânduse pe peretele din stânga mea. În fata mea se afla cele 4 fete și cei 2 baieti.

-Da, îl aud spunând.

-Marsel asta e o școală. În mod normal nu se fute nimeni. Spune Violet.