HAREM VOL 1 Oraşul De Aur

Piața de Sclavi 2

" Stăteam întinsă pe jos cu brațele legate la spate. Tremuram din toate încheieturile, nu îmi venea să cred ce mi se întâmplă. Repetam în gând: ' E un coșmar, e un coșmar!' Mintea parcă îmi era paralizată, nu puteam să mă adun. Dar plânsul altei tinere mă trezi, fu ca un duș rece care înlătură ceața care mă orbea. Am tras puternic aer în piept, am realizat atunci cât de tare mă dureau încheieturile, picioarele îmi erau înghețate, iar camasuta mea fină fusese înlocuită cu una nouă, albă ca spuma laptelui. Părul îmi era lăsat liber, jucând acum rolul de o manta călduroasă. Dumnezeule ce se întâmplase? Nu îmi aduceam aminte de nimic. Doar momentul când lesinasem. Îmi pierdusem conștiința imediat cum trupul meu firav aterizase pe podeaua rece. Am ridicat încet ochii și am fost surprinsă de ce am văzut. Măreția camerei mă uimi. Mă așteptam să mă aflu intr-un depozit, plin de cartoane și urât mirositoar, dar mă aflam într-o cameră spațioasă luminoasă și luxoasă. În fiecare colț se afla câte un palmier pitic, plantat în vase colorate. O îmbinare perfectă dintre albastru și galben, scoțând în evidență frunzele copacului.. făcând verdele și mai aprins decât era. Lângă palmier se afla câte o colivie aurită. Nu îmi mai aduc aminte foarte bine ce păsări erau prinse între gratiile de fier, deoarece a trecut atâta timp de atunci încât totul mi se pare un vis. Poate erau canari, dar cine mai știe... Oricum privirea îmi fugi repede spre fereastra care avea propriile ei gratii maronii. Da, în încăpere erau peste 10 ferestre, doar toate înlănțuite. Nu vedeam decât palida lumină care încerca să se strecoare în sală. Arătau ca niște site. Lângă fiecare geam era câte un covor unde erau așezate câte 2 tinere. Iar în mijloc un covor roșu auriu care traversa de o parte și de alta camera. Aveam să aflu mai târziu că pe el călcau cumpărătorii dornici de marfa nouă împreună cu deținătorul nostru. Pentru că fără să vreau devenisem eu însumi o sclavă."
(Din Jurnalul Alexandrei)

Alexandra se afla în Marea sală a Bucuriei, i se spunea așa datorită tranzacțiilor care aveau loc acolo. Fusese adormită cu o soluție de mac imediat cum lesinase. Fusese îmbăiata , iar corpul uns cu unt de cacao, ca apoi să fie controlată riguros. Doctorul îi confirmă lui Said că fata nu era virgină, dar era foarte îngrijită, igiena intimă fiindu-i impecabilă. Era sănătoasă. Said era un bărbat robust, în jur de 50 de ani. Intrase în această afacere încă de când era copil, fusese ucenicul domnului Ahnar cel Mic timp de 15 ani. Ca apoi printr-o mișcare bine pusă la punct, să il ucidă și să îi fure afacerea. Viața era o luptă, trebuia să fii agil și cu ochii în patru altfel fiarele sălbatice te-ar devora într-o secundă. Intră în Sala mare a Bucuriei. Se mai auzeau scantecele slabe ale slavelor. Pe 10 dintre ele le cumpăraseră de la niște pirați. Le vânduseră pe nimic, fiice de țărani și servitoare. Dar dacă investea puțin în educația lor, ar fi luat o avere pe ele, deoarece toate erau virgine. Iar virginitatea era scumpă. Întoarse capul se uita la tânăra care apăruse pe neașteptate în piața murdară. Oamenii lui o văzuseră uitandu-se șocată în jur. De unde venise? De pe o navă oare? Fusese și ea prada piraților, dar reușise să evadeze? Cămașa pe care o purtase era din mătase, un material scump. Mâinile îi erau netede, pielea fină și îngrijită. Era clar că nu muncise în viața ei, deci nu putea fi o muncitoare obișnuită sau fiica unei țăranci. Dantura era impecabilă deși sigur trecuse de prima tinerețe, de 16 ani. Trebuia să fie o nobilă sau fiica unui bogătaș. Dar cum apăruse în partea de jos a pieței, unde doar scursorile se vindeau pe nimic?

Alexandra dandu-si seama că e urmărită, ridică privirea. Vru să ducă mâna la gură speriată, fusese un reflex, dar nu putu. Simți o durere până în umăr. Îi era amorțită, legaturile erau prea strânse. Ce văzu o înspăimântă. Nu numai felul ciudat de a se îmbrăca îi producea un fior rece pe șira spinării, dar și privirea lui  dură. Era sigură că dacă dorea să o jupuie de vie, ar fi facut-o fără să clipească. Era sigură că nu cunoștea ce e mila! Încălțările lui părereau niște opinci legate  bine cu piele, pantalonii albi bufanti erau acoperiți de o robă roșie traversată de râuri aurii, iar cingătoarea din aur era sculptată. Atât în partea stângă cât și în cea drepta atârnau două pumnale mari încrustate cu pietre prețioase, iar turbanul îi acoperea toată fruntea. O măsura din cap până în picioare. Iar gând îi auzi glasul întunericul o întâmpină... își pierduse din nou conștiința.