HAREM VOL 1 Oraşul De Aur

Piata de Sclavi

Aslan îl privea îngîndurat și întinse mâna hotarat spre ai smulge jurnalul din mână. Când se întâmplă, Mihai se ridică nervos în picioare pregătit să îl înfrunte.

- Trebuie sa te odihnești. Linisteste-te, te pot nimici doar cu ridicarea unui simplu deget, dar dupa cum vezi nu asta este intenția mea. Am nevoie de tine, cum și tu ai nevoie de mine... Doar motivele diferă.

Mihai scrâșni din dinți, se simțea înfrânt. Să lupte cu el nu putea, infernul prin care trecuse era încă viu în interiorul lui, flăcările îi ardeau mintea și sufletul. Alexandra... Cazu în genunchi neputincios și stranse din nou pumnul sănătos când simți lacrimile udandu-i obrajii. Plânsetul îl facea slab în fața inamicului, dar măcar îl răcorea, se descarca de toata tensinea acumulată în toate aceste îngrozitoare zile. Auzi ușa inchizandu-se, era singur. Singur cu gândurile cenusii care îl bantuiau și îi răpeau somnul. Plânsese mult în ultimele zile, se blestemă în sinea lui pentru lașitatea de care dădea dovadă. Un bărbat adevarat nu plânge, un bărbat....adevarat ce face? Începu să plângă și mai tare..era Om.

Dimineața Aslan îl găsi în picioare uitandu-se pe fereastra, dar când intoarse capul il trecu un fior rece pe sira spinarii. Nu se inselase, in fata lui state a un barbat puternic care nu putea fi frant asa usor. Privirea ii era hotarata, ss vedea ca se luptase cu proprii demoni toata noaptea si invinse. Nu isi pierduse mintile, iar asta il bucura. Zambi.

- Ce dimineata minunata, un soare care ne va incalzi inimile. Iti repet, asa cum am facut-o si zilele trecute: Esti liber!
(Mihai ridica o spranceana, il privi mirat.)
Doresc sa iti fac o propunere, dar daca refuzi usa iti e deschisa. Platesc eu pentru tratament si am incredere in tacerea ta, pana la urma acasa te asteapta o fetita superba ( Mihai nici nu clipi, il urmarea atent). Jurnalul va ramane la mine, dar ca si tine vreau sa stiu ce contine.. Din pacate dupa cum ai observat e scris in romana, ma rog cea mai mare parte din el. Si as dori ca tu sa traduci din romana in engleza. Asa afli si tu povestea kadanei Leyla, fosta Alexandra Popescu, si asa aflu si eu ce doresc sa stiu. Plus nu mai implicam si alte persoane, sa angajez un traducator nevinovat. Ai crea sa il ai pe constiinta?

Mihai tacu, privi jurnalul. Da, era al ei...era al ei...
- Cum e posibil? Intreba cu glas stins. Cum e posibil ca ea sa dispara in ziua nuntii ei si sa se trezeasca in alt secol.. ' Inc nu ii venea sa creada asa ceva, era ...nu stia ce era, o farsa probabil.. O farsa urata a vietii. Scrisul era al ei, stilul..al ei...pana si parfumul.. Offf Doamne, nu putea pleca. O iubea prea tare, nu credea povestea aceasta cusuta cu ata alba... Dar era un indiciu, si daca Aslan era nebun, va trebui sa joace dupa cum dorea el..iar la momentul potrivit sa atace si sa il sfasie. Ochi pentru ochi si dinte pentru dinte!' Cum e posibil asa ceva?
Bibliotecarul ofta.
- Nu e singurul caz. Exista o asociatie secreta, unde sunt membru principal care se occupa cu asemenea cazuri. Se crede ca orice persoana poste calatori in timp cu puterea mintii, doar ca inca nu suntem constienti de acest lucru. Mintea umana are o putere imensa, se crede ca imaginatia ar fi o mica parte din cheie..doar ca nu rezolva puzzle-lul. Cazuri in care tinere sau domni disparuti in secolul 20/21 si aparuti intr-un tablou din secolul 17/18 spre exemplu.. Mistere neelucidate... Mda. Se cauta raspunsuri si solutii domnule Zarneanu! Cum spuneam, daca accepti nu ai sa duci lipsa de nimic, vreau sa traduci. Dar tot ce ai sa afli va ramane intre acesti patru pereti. Nici sotia ta nu trebuie sa afle!!
- Cum sa scriu, daca mana dreapta imi e distrusa sau ai uitat?
- Avem timp. Depinde de noi daca timpul e prietenul sau dusmanul nostru... Accepti, daca accepti va trebui sa semnezi acest contract de tacere.
Mihai intoarse capul, da Aslan avusese dreptate era o zi splendida. Soarele stralucea, doar ca razele nu ajungeau si in inima lui innegrita. In ultimele zile sufletul i se pustiise, se simtea batran si putred. Inchise ochii, facuse o promisiune...

.............................
August 2005

Alexandra statea pe nisip. Se inserase, iar plaja era pustie. Adora sa asculte marea, glasul ei chemand-o parca sa se bucure de valurile ei inspumate. Simti parfumul drag si mainile iubitului in jurul taliei. Era atat de fericita, parca traia un vis din care ii era frica sa nu se trezeasca si sa vada realitatea dureroasa a vietii. In seara asta se simtea ciudat, mainile noptii se transformasera in gheare... Frica incoltindu-i in inima. Daca.. Daca... Se intoarse brusc spre Mihai, prinzandu-i cu putere mainile. Se uita in ochii lui.

- Ma iubesti?
- Ce intrebare e aceasta? Da!
- Dar peste 10, 20 de ani? Nu vreau sa te pierd.
- Draga mea din clipa in care te-am vazut am stiut ca imi esti sortita.
- Nu vreau sa te pierd! Simt.. Off Mihai, nu stiu ce am in seara asta, dar am inceput sa am vise ciudate.. Cosmaruri care ma poarta departe de tine!!
O saruta usor, buzele ei era catifelate.. Ii mirosi parul..Iasomie... Reveni la buze, ca apoi sa se unite in ochii ei.
- Ai cuvantul meu ca nimic nu ne va desparti. Te vreau! Te iubesc! Si iti promit ca oriunde ai sa fii am sa te gasesc, am sa fiu umbra ta...iar visele sunt vise iubito, simple creatii ale creierului!!!
...................................
Acum dupa 11 ani, nu mai credea asta. Din acel moment incepusera visele ciudate si teama ei. Daca ar fi stiut ca logodnica lui va disparea dupa un an.. Daca..daca.. Daca ar fi stiut ca viata lui va deveni un calvar daca.. daca...

- Da, accept! Unde trebuie sa semnez?
Dupa ce semna, Aslan ii inmana jurnalul incepu sa citeasca....

" Nu imi venea sa cred ce vad in fata ochilor. Carute pline cu grane se plimbau prin fata mea, magari murdari care carau butoaie..probabil pline cu vin. Dar ce m-a inspaimantat au fost custile din centrul pietii... Pline cu Sclavi. Da, imediat mi-am dat seama ce sunt. Vazusem in film e oameni tratati ca niste fiare salbatice. Barbatii aveau cingatoare de fier la brau, din care se desprindeau 4 lanturi..doua pentru maini si alte doua pentru picioare. Hainele erau jerpelite, iar femeile cu parul slinos strangeau barele de fier implorand trecatorii sa le ajute. Inima imi sfasia pieptul, batea atat de tare incat mai avea putin si imi spargea timpanul. Ma intrebam incontinuu... Unde sunt? Vantul imi gadila talpile goale incercand zadarnic sa ma linisteasca, dar nu putea ... Eram prea speriata. Am inchis ochii, sperand din tot sufletul ca acest cosmar sa ia sfarsit si sa ma trezesc in patul meu, invelita cu patura daruita de mama. Imi era teama, ma simteam ca o fetita speriata care in zori ar fi alergat in patul parintilor ca sa fie mangaiata pe cap. Lacrimile incepusera sa imi pateze obrazul rozaliu cand mi-am dat seama ca fara stirea mea fusesem rapita si azvarlita in acest infern din care s-ar putea sa nu mai ies niciodata!"
( Din Jurnalul Alexandrei)

In timp ce incerca sa ajunga in lumea ei, mainile ii fura inlantuite, iar tipatul ei infricosa piata. Pana si umila frunza tremura la urletul infiorator care se auzi deodata. Un sac ii fu aruncat repede pe cap si carata apoi in spate. Se zbatea ca o nebuna, incercand sa scape. In timp ce batea cu picioarele, simti varful unui cutit atingandu-i coastele. Trase adanc aer in piept si se forta sa se linisteasca. Trebuia sa prinda puteri daca vroia sa scape de rapitori!