HAREM VOL 1 Oraşul De Aur

Călăii din Veneția II

"Iartă-mă Doamne că lacrimile îmi sunt amare, dar destinul m-a înjunghiat crunt. Ce vină am, dacă amintirile se împletesc cu prezentul producând taieruri sângerânde? Și degeaba îmi urla inima dacă tăcerea nemiloasă o acoperă imediat. Ce e mai cumplit decât sa fii prizoniera prorpiilor trăiri? Mă uit surprinsă cum firile de iarbă strălucesc în soare, nepăsându-le că la câțiva centrimetri distanță, o femeie încercanata ținând în mână un jurnal, se luptă cu ale sale gânduri. Încerc să scriu, de zile întregi mă chinui să aștern pe foile pictate câteva rânduri. Aseară nu am putut să dorm bine, imaginile trecutului invadandu-mi somnul și transformându-l într-un coșmar. Când am decis să rup tacerea și să îmi imortalizez trăirile pe coli de hârtie, nu am știut că drumul ales va fi plini de spini. Atâtea lucruri uitate, alungate în cele mai îndepărtate colțuri ale minții care ies la suprafață invadandu-mi sufletul pe nesimțite. Alegem! Iar eu am ales să îmi zic povestea, ca sa nu uit cine sunt și cine am fost, chiar daca îmi fac rău singură retrăind încă o dată tot ce am trăit!"
(Din Jurnalul Alexandrei)

Aslan își regla respirația. Nu își avea sens emoția, dar din păcate era om și era supus slăbiciunilor. Ignorând Păzitorii, porni cu pas hotărât în tunelul luminat doar de torțe. Lumina difuză îi răpea siguranță de sine, simțindu-se în pericol. Aerul era greu, transpirase, iar căldura focului îi furase răbdarea. Parcă îl lăsase la intrare pe marele Aslan Hazan, mafiotul puternic și neînfricat, apărând în locul lui un bărbat înfricoșat și nervos. Își auzea doar pașii pe piatra gri și rece. Se opri, un șobolan îi trecu repede pe lângă picioare. Numără până la 10, trebuia să își recâștige calmul. După câteva minute de mers, observă alți doi Păzitori înalți și cu cagula. Păreau niște munți, care păzeau o fortăreață.
- Parola!
Bibliotecarul era un bărbat de 1.75m, dar cei din fața lui aveau sigur peste 1.90m. Înghiți în sec. "Sunt scârbit de mine însumi. Îmi e frică. Când vin aici, securea e atât de aproape de gâtul meu încât simt lama ascuțită ciupindu-mi pielea. Concentrează-te!" se încuraja în gând.
- " Virtute forti!"
Gardianul se dădu din calea lui. Era un alt tunel.
Primise parola, odată cu invitația, ieri dimineață la hotel. După aproximativ 150 de metri, simți un puternic miros de lumânări arse. Un țipat inuman invada coridorul, care ii strapunse sufletul inegrit ca o sulița. In stânga zări: o ușă de lemn, o cameră de tortură probabil! Trecu repede pe lângă ea. La capătul coridorului văzu două statui umane înarmate până în dinți. Dar securea de la șold era înspăimântătoare. Ți se usca gâtul, la vederea ei. Spuse repede a doua parolă și intră în sala luminată de un candelabru plin cu lumânări albe, groase . În mijlocul camerei se afla o masă lungă acoperită cu catifea roșie, la ambele capete aflându-se două sfesnice aurii. În fiecare colț al încăperii puteai observa un Păzitor, iar pe pereți 2 perechi încrucișate de securii rudimentare. Trei perechi de ochi îl priveau: erau Călăii îmbrăcați în robe și măști negre de piele pe față, doar cel din mijloc avea pete roșii pe roba, simbolizând suferința contelui venețian. Ședeau pe scaune cu speteaza înaltă și împodobită, aducând aminte de tronurile de altă dată.

Aslan Hazan stătea în picioare în fața lor. Mâinile tremurânde le duse la spate și lasă umil capul în jos.

- Salve servus! ( N. A: Bună sclavule) rosti puternic Călăul din mijloc.
- Salve dominus! ( N.A: Bună stăpâne), după ce răspunse se așeza în genunchi, ținând în continuare mâinile la spate.
- Am primit cu bucurie donația ta de 1 milion de euro. Și am adăugat bolului tău 5 bile albe. Apoi ne-a ajuns la ureche ca deții un jurnal misterios. Despre ce este vorba?
- Am cumpărat dintr-un bazar, de la un bătrân bizar, un jurnal vechi de 400 de ani aparținând unei kadane. Este vorba de Leyla, așa zisă Privighetoarea care cu glasul ei divin l-a cucerit pe marele vizir Pasa Kemal Kebal.
- Unde este Jurnalul? Dorim sa îl vedem!
- Cu umilință va trebui să vă refuz. Jurnalul e neprețuit și fragil. Se află sub cheie în una dintre reședințele mele din Istanbul. Cand am sa fiu membru al sacrei frății, documentele mele vor fi la picioarele voastre. Dar ca sa va arat supunere, v-am adus copiile câtorva pagini ca să vă convingeți de adevăr.