HAREM VOL 1 Oraşul De Aur

Bijuteriile

Caterina se simțea epuizată după cele două ore petrecute la sală. Oftă, mâine avea să aibă febră musculară... Dar oricum nu conta  pentru că mâine era sâmbătă și Mara era la mătușa ei. Îi va face bine aerul de țară, iar ea va mai respira un pic. Toată ziua o întreba de Mihai: " mami când vine tata?" " mami când sună tata?" " mami unde e tata?" și tot așa... Cum să îi spună fetiței: " tata e cu amanta iubito" sau " tata se distrează cu dansatoarele scumpo și a uitat de noi"? Așa că o trimise la sora mamei ei câteva zile.

Nemernicul! Lasă că a avut ea ac de cojocul lui. Se săturase să fie înșelată și umilită de fiecare dată. Își scoase tricoul ud de transpirație și îl împături, rămânând doar în sutienul de culoarea pielii. Aerul răcoros din vestiar o mai liniști puțin. Oftă când văzu verigheta. Fusese atât de fericită când în sfârșit el i-o dăruise, dar dacă se gândea mai bine putea vedea ura de pe chipul lui. Doar dragostea ei alimentase relația, a lui neexistând. Era o verigheta din aur simplă. Dar a Alexandrei. .. Alexandra, scrâșni din dinți... căsnicia ei fusese mereu un menaje a trois!!! Se căsătorise plină de speranță, dar fusese repede anihilată  când descoperise vechea verigheta odihnindu-se în buzunarul de la piept. Parcă il mangaia, iar el o ținea lângă inimă. După un oribil scandal seiful pusese stăpânire pe verigheta, dar atunci s-a produs  și teribila lor ruptură. Din acel moment nu a mai atins-o.. au urmat amantele formate din secretare, studente, prostituate etc. Chiar și acum ar fi pariat pe toți banii care îi avea în poșeta de piele, că se afla în mâinile unei turcoaice focoase. Strânse puternic tricoul curat în mână. Totul era din vina Alexandrei pentru ca îndrăznise să dispară distrugând totul în jur. Mama murise de durere după doi ani, tatăl se învinuia, iar de câte ori încerca să deschidă subiectul palea brusc și îl schimba repede, ea comisese greșeală după greșeală, iar Mihai se închisese foarte tare în el... devenind un străin. Lumea lui devenise Mara. Mara....

..................
Martie 2008

Caterina avea cearcăne de somn și fața cadaverica, nu mai mâncase de câteva zile, neputând pune nimic în gură.  Secretara îl anunțase în urmă cu douăzeci de minute că era aici.  I se spusese că era într-o ședință și fusese consiliata să revină mai târziu. Dar ea refuzase să plece. Se uită la ceas, era 10 dimineața. De două săptămâni îl suna încontinuu și îi trimisese zeci și zeci de mesaje, dar totul fusese în zadar. El o ignorase, după ce făcuseră dragoste cu atâta patimă cu două luni în urmă  Mihai... se comporta ca și cum era o simplă tarfa, o aventură de o noapte și nimic mai mult. Cum îndrăznea să o judece! Doar el o invitase la petrecere și îi dăduse să bea, defapt baura și glumira amândoi toată noaptea până când el uitandu-se la buzele ei o apucă de păr și o sărută până nu mai avu aer. El fu cel care o luă în brate și o azvârli cu pasiune în pat...El... iar acum îi întorsese spatele, fără să îi pese măcar o clipă de sentimentele ei!! Până la urmă își pierduse mama de curând, sora dispăruse fără urma...iar tatăl îngropat în hârtii. Cum putea fi atât de crud, când până și inocența îi dăruise?

Ușa se deschise și îl văzuse stâng în prag. Inima îi bubui puternic în piept, era atât de frumos în costumul lui gri încât simțea că pământul îi fuge de sub picioare. Numără până la 10 ca să își recapete puterile și păși spre el hotărâtă.

- Nu ai primit sms-ul meu, când ți-am spus să nu mă mai contactezi? (Îi spuse rece când trecu pe lângă el.)
Cati se întoarse furioasă spre el și îi zise țipând:
- Tu m-ai sedus!
Mihai se încruntă, iar când secretara ridică spre el ochii întrebători o prinse brutal de mână.
- Hai să nu facem o scenă pe hol.
- Nu îți fă probleme, nu am venit ca să îți cerșesc atenția! Am înțeles că nu mai vrei să ai nimic de a face cu mine, ai fost foarte clar... ( făcu o pauză ca să se calmeze) Am venit să îți cer bani de avort!
- Poftim?
- Sunt.. sunt însărcinată.
O măsură din cap până în picioare. Iar dorea să îl manipuleze.
- Asta e ultima ta carte, o sarcina inventată? Pentru ce ai nevoie de bani? Ai început iar sa te droghezi? Parcă îmi aduc aminte că mama ta mi-a mărturisit îndurerată, acum un an, că te droghezi.
Caterina închise ochii, îi ardeau urechile de nervi. Îndrăznea să o facă mincinoasă  și. . Mai avea un pic și ar fi izbucnit în plâns. Strânse pumnii.
- Asta a fost în liceu. Vrei sa spui că tu ai fost un sfânt? Nu m-am drogat...doar..doar am fumat puțin. Nu e o crimă! Nu mă mai interesează ce crezi... Dacă nu vrei sa ma ajuți cu avortul, am să îmi amanetez telefonul. Nu am curaj să mă duc la tata.
Se mai uită o dată la el și cu ochii îl lacrimi îi întoarse spatele, dar nu făcu nici un pas că o prinse iar de mână.
- Unde crezi că te duci?
- Dă-mi drumul!
- Am să îți dau după ce am sa te pun pe genunchi și am să îți înroșesc fundul. Pentru ca asta se va întâmpla după ce ieșim de la ginecolog. M-am saturat de minciunile și de jocurile tale murdare. E timpul să plătești scumpo!
Caterina cu vocea stinsă șopti:
- Cel care îmi va cere iertare vei fi tu!
.......................................

Gândurile îi fură spulberate când Mirela, prietena ei, intră în vestiar.
- Cati, ce surpriză să te găsesc aici. Nu mi-ai spus ca nu vii azi?
- Ba da, dar Mara acum e cu Angela... sora mamei și am profitat ca să evadez un pic la sală.
În timp ce Cati se schimba, Mirela își puse rucsacul în cuier.
- Acum te duci acasă?
Caterina nu răspunse.
- Ești bine? E totul ok?
- Da, e totul ok... defapt. Nimic nu e bine. Mihai a plecat de o luna de acasă.
Mirela tăcu,  își lua rucsacul, o îmbrățișa și îi propuse:
- Hai să bem o cafea, cred ca ai nevoie.
După două ore ajunse acasă.  Ii făcuse bine să iasă în oraș,  se mai detensionase un pic...Dar vederea casei goale îi apasă din nou sufletul. Umerii îi erau grei de atâtea gânduri întunecate. Cel mai cumplit lucru este să fii singur în doi. Își îndreptă pașii spre caseta cu bijuterii. Diamantele deveniseră prietenele ei cele mai bune, le iubea pentru ca reflectau starea ei interioară. Se asemănau atât de bine cu lacrimile inimii încât ajunsese să facă colecții de brățări și cercei. Când îl văzuse prima dată cu o oarecare tipă se iscate un scandal înfiorător și doar ea perse. De atunci jurase să îl facă sa plătească pentru fiecare vorbă și faptă urâtă. Iar după ce se liniști găsise soluția perfectă cartea de credit. Banii!!! Mihai iubea două lucruri: Alexandra și banii. Așa că de fiecare dată când afla de o nouă amantă își cumpăra o superbă bijuterie. Până acum își cumpărase 15. Iar de ieri încheietura ei dedicată avea o nouă podoabă de aur. O privi, o brățară de aur cu 2 briliante. Da, plătise o avere...Dar și el lipsea de acasă de o lună de zile, o sunase de 3 sau 4 ori și îi folosise sora ca scuză. Era prea de tot! Își privi telefonul. " Va suna în curând, sunt sigură. Va suna când va vedea gaura din cont. "

Mângâie cu grijă jucăriile delicate care deveniseră mici martori ai durerii și ai infidelității soțului. Greșise când se îndrăgostise de el în acea după-amiază blestemată, când privirea lui îi fură inima. Greșise când se visase în bratele lui, iar nopțile îi deveniseră albe. Greșise că. .. Alexandra unde ești?
Telefonul sună  ..era el. Se înarma cu propriile arme. Era pregătită pentru luptă, dar nu fu pregătită pentru ce auzi:

- Cati, Cati... Alexandra a murit. A murit Alexandra.
Caterina scăpa telefonul pe jos, se sprijini de perete... avea impresia că în orice moment picioarele o vor trăda. Ce spusese el? Ca murise... O pierduse și pe ea, rămăsese într- adevăr singură. Cum puteai certa un mort?