Never Say Never(Fanfiction JB)

Capitolul 10: Vreau adevarul

Roxy.Pov

Amintirile astea mi-au zguduit mintea. Incep sa cred ca tot ceea ce spusese Serena este adevarat. Nu pot sa cred el este.....Evil.

-Aici erai. Mi-am întors capul dand de Jason. Te-am cautat peste tot. De ce ai plecat asa? m-a intrebat acesta asezandu-se pe banca langa mine. Roxy ,plangi?

-Lasa-ma in pace, Jason. Nu mai vreau sa am nicio o legatura cu tine. I-am spus intorcandu-i spatele.

-Ce vrea sa insemne asta? M-a intrebat derutat si un pic nervos intorcandu-ma cu fata la el.

-Cand aveai sa imi spui ca tu esti Evil? CAND!?! I-am marturisit plina de nervi.

- Niciodata. Mi-a spus fiind serios ramanand ca o stana de piatra.

-Asta-i buna. Esti un nenorocit!

-Nu sunt un nenorocit sunt un criminal! Si acum ca stii asta de ce nu fugi mancand pamantul?Se răstește la mine nervii apărând în ochii lui ce nu mai aveau culoarea caramelului.

-Poti sa fi si Dracu in persoana, nu o sa imi fie frica de tine, Jason. Dar.....de ce faci asta? Spune!

-Nu pot sa iti spun. Imi spune dur.

-Daca nu imi spui chem politia. I-o întorc eu.

-Nu ai nicio dovada. Mi-o spune mandru.

-La naiba.

-Haide. M-a luat de mana tragandu-ma dupa el.

-Ce dracu? Iar ma rapesti? O sa ma omori, nu? Pentru ca ti-am aflat secretul, nu?Spun asteptand un rasuns de la el. Dar nimic. Spune naibii ceva!! Tip la el.

Tot ce face este sa mă bage în mașină urcandu-se și el, pornind mașină gonind pe străzile orașului indreptandu-se naiba știe unde.

-Nu o sa te omor. Nu inca. Si taci dracu din gura si nu imi mai fute creierii. Imi spune intr-un sfârșit.

-De parca ai avea tu asa ceva. Murmur eu încet.

-Ce ai spus? A spus surprins.

Firar. M-a auzit.

-Unde mergem? L-am întrebat încercând sa schimb subiectul.

-Vei afla in curand.

-Ma inebunesti.

Se uitat ranjind la mine. Linstea se asterne in masina. Urasc linistea asta. Observ ca ne indreptam spre iesirea din oras. Noaptea se asterne incet si niciun bec nu se mai oberva. Doar faruruile ferrari-ului lumina soseaua. Jason, era extrem de tacut si ganditor, iar asta ma enerveaza la culme.

Jason.Pov

Nu stiu ce sa fac. La naiba. Sa ii spun de terecutul meu sau nu? E atat de dificil. Pana la urma ea e atat de diferita fata de  celalalte. Toate din liceu vroiau doar sa se culce cu mine, dar ea nu. E speciaa in felul ei. Faptul ca nu i-a fost frica de mine si toate astea, dar pe langa e bagcioasa. Vrea sa afle tot ce se ascunde in trecutul meu. Dar daca stau si ma gandesc, e singura care s-a gandit la mine. Ii pasa de mine, simt asta. Chiar daca nu vrea sa mi-o arate, stiu ca ma place. Si eu o plac.

M-am decis. Ii voi spune. Imi intorc capul de pe sosea uitandu-ma la chipul de inger care statea langa mine adormita. O sa o duc in orasul in care m-am nascut si o sa ii spun tot. Dar acum tot ce vreau e sa dorm si eu.

Am mai mers ceva pana am dat de un motel. Am iesit incet dim masina, nevrand sa o trezesc si am intrat in cladire. Am vorbit cu receptionera si am inchiriat o camera cu un pat dublu doar pentru seara aceasta. Ea mi-a intins cheile zambind eu multumindu-i politicos. Ceea ce nu imi sta in fire. In fine.

M-am intors la masina si am luat-o cu grija pe Roxana nevrand sa ii stric somnul indrepandu-ma spre camera. Mi-a fost greu, ce-i drept, sa deschid usa cu ea in brate, dar mna.  Am pus-o cu grija in pat si i-am dat balerinii jos invelind-o. As fii stat o viata sa o privesc cum doarme, dar trebuie sa fiu odihnit manie. Va fi o zi lunga.

Canada, pazea ca vin. Ma intorc. Chiar mi-a fost dor de tara natala. Am multe amintiri acolo cele mai multe dintre ele fiid neplacute.

Ma gandeam cum o sa fie ziua de maine si am adormit...

************************************