Never Say Never(Fanfiction JB)

✔️Capitolul 5: Cautand adevarul

Roxy.Pov

"Ce te face sa crezi ca eu nu sunt un om rău?" A grait cu un rânjet pe fata uitandu-se tinta la mine asteptandu-mi raspunsul ce intarzia sa apara chiar si in mintea mea.

Ei bine, daca la etaj aveam un discurs bine pregatit, imaginati-va acum. Am uitat tot. Abia daca mai stiu sa leg doua cuvinte.

"Nu știu." A fost tot ce a putut zice gura mea idioata. "Adica, uite, nu mi-ai facut nimic si ba chiar ai avut grija de mine. Mai dus in camera ta si mai lasat in continuare sa dorm. Esti bun chiar daca nu vrei sa arati asta, tie iti pasa de oameni. Stiu ca suna ciudat, dar mi-am dat seama, bine? Pe mine nu poti sa ma minti. Mi-am dat seama ca unii oameni te-au ranit si te-au dezamagit si de asta nu vrei sa iti arati partea asta a ta sufletista in care iti pasa, dar sa stii ca nu toti sunt asa. Cel putin eu. Eu nu te voi rani, Jason. Bine? Si in plus am vazut ca inca mai tii la cineva."

"Ce despre ce vorbesti?" Spune acesta ferindu-si privirea de a mea intorcndu-si capul spre masuta de cafea din fata noastra.

"Vorbesc despre familia ta, bine?" Ii marturisesc incercand sa il fac sa se uite iar la mine. "Am vazut caf de mult ti la ei si cat de bucuros te aflai in preajma lor. Ii iubesti mult. Si am vazut ca mai iubesti si muzica. Si asta e extraordinar. Nu stiu ce s-a intamplat de esti asa dur cu oamenii din jurul tau, dar o sa o rezolvam."

Acesta a stat câteva clipe uitandu-se la podea probabil gandindu-se la ceea ce i-am spus. Ma uitam la fata sa cu trasaturi angelice ce era trista si dintr-o data am văzut o lacrimă prelingandu-se pe obrazul lui. M-am intristat nestiind de ce suferă.

M-am apropiat de el și i-am șters lacrima cu degetul mare, imbratisandu-l strâns. Acesta m-a îmbrățișat înapoi bagandu-si capul în scobitura gatului meu.

"Imi pare rau, Jason. Nu știam ca acest subiect te va întrista." I-am spus sincera mangaindu-l pe spate.

"Nu-i nimic." A spus rupând îmbrățișarea și ridicandu-se mergand spre geamul mare din sticla ce dezvaluia racoare noptii. A început sa își stearga lacrimile si a inceput sa priveasca serios peisajul din fata sa. A scos din buzunarul pantalonilor un pachet de țigări începând sa fumeze.

M-am ridicat ducandu-ma lângă el.

"Ce s-a întâmplat cu familia ta? De ce nu mai stai langa ei daca ii iubesti asa de mult?" L-am întrebat curioasa.

"La naiba. Au murit bine? Încetează sa mai fi așa bagacioasa si enervanta. Vezi-ti de viata ta si lasa-ma in pace! Nu vreau ajutorul nimanui!" A tipat aruncand nervos tigara in scrumiera de pe masuta si a ieșit repede din casa trântind ușa în urma sa.

Mi-am lasat capul în jos supărată. Acum înțelegeam de ce era așa. Unii oameni sunt duri și rai facandu-si un scut împotriva celorlalte persoane pentru ca nu mai vor sa fie răniți. Fara sa imi dau seama cateva lacrimi mi-au umplut obraji. Am dat sa le sterg, dar degeaba. Altele isi faceau rapid loc.

M-am dat maj in spate asezandu-ma pe canape sprijinindu-mi capul in maini. De ce trebuie sa doara cuvintele lui asa de tare? De ce?

Am auzit pasi pe parchet facandu-l sa scartie usor. Mi-am ridicat incet privire si am dat de un baiat cam de inaltimea lui Jason, cu par lung si carliontat si cu niste ochii ca jadul. Era bine facut si as minti daca as spune ca nu era frumos.

"Am auzit tot ce a zis Jason." Imi spune. Dar can dimi vede ochii plansi si probabil rosii se intristeaza si se aseaza langa mine. "Ești bine?" Ma intreba ingrijorat cretul care a aparut de nicaieri.

"Da sunt bine, cred." Ii spun incercand sa xambesc uitandu-ma in ochii sai verzi ca smaraldul.

"Nu te supara din cauza vorbelor sale. A fost pe moment, era nervos, dar sa stii ca nu a zis-o din inima, Este un subiect dificil pentru el. Cateodata nu reacționează frumos. Și clar nu isi poate controla nervii. Dar e un om bun. O sa vezi" A
Spus cu incredere raspunzandu-mi cu un alt zambet pentru care as putea muri.

Ne uitam cateva clipe unul la celalalt eu linistindu-ma, dar bauatul rupe tacerea.

"Apropo, ce prost sunt! Am uitat sa ma prezint. Eu sunt Harry. Iar tu esti...?" Ma intreba curios intinzandu-mi mana.

"Eu sunt Roxana si ma bucur sa te cunosc." Ii intind mana razandcdin cauza remarcei sale despre el.

"Ai un nume foarte frumos, Roxana. Si eu ma bucur ca am intalnit o fata cu un asa zambet frumos." Spune pupadu-mi mana incet.

"Chiar nu e nevoie sa te comporti asa chiar ca un gentleman. Sunt ok, bine?" Ii marturisesc jenata.

"Ba da." Ma contrazice acesta." Pentru ca fetele ca tine nuntrebuie sa fie triste, dar mai ales sa planga, bine? Imi promiti ca nu o sa o mai faci?" Imi spune serios. Este prima data cand il vad asa.

"Bine, bine. Promit!" Imi ridic mainile in semn ca predare.

"Ca rasplata pentru ca ai fost de acord te voi duce acasa. Ce zici?" Imi zambeste din nou aratandu-si gropitele.

"Pe bune?" Sar eu fericita de pe canapea.

"Da!" Se ridica si Harry luandu-ma de mana indreptandu-ne spre iesire.

******************

Drumul cu Harry a fost placut. Am aflat ca e prieten bun cu Jason si ca se cunosc de ceva timp. Si am ajuns chiar sa ii promit ca il voi ajuta pe Jason sa nu se mai enerveze asa din senins si asa de tare, pe scurt si sa nu mai fie asa un bipolar. Iar Harry mi-a spus ca nu o sa imi para rau, ca e chiar un om de treaba. Doar ca ii trebui ajutor sa aiba incredere in oamenii. Si uite asa am ajuns sa ii promit ca ii voi ajuta prietenul.

Nu ca imi ajungeau doar problemele mele. Nu, i-a si altele.

Sa lasam asta. Trebuie sa ma odihnesc. Azi a fost chiar o zi lunga.

************************************

M-am trezit leneșă, ridicandu-ma direcția mea fiind baia. După 15 minute am iesit înfășurată intr-un prosop indreptandu-ma spre dulap.

'Cu ce sa mă îmbrac?' M-am intrrbat inca somnoroasa.

'Aha!Am găsit!' Spun bucuroasa.

Mi-am luat lenjeria intima și sutienul. Am ales o fusta neagra și un maieu larg de blugi pe care l-am băgat in fusta. La gat mi-am pus o eșarfă neagra din același material ca al fustei, iar în picioare mi-am luat balerinii mei care erau tot negrii. Am ales sa nu folosesc machiaj. Parul mi l-am lăsat liber pe spate.

Mai aveam doua ore pana încep cursurile. Mi-am făcut patul și putina ordine în camera gandindu-ma ca chiar și Jason e mai ordonat ca mine. Nu pot sa cred.

După ce am terminat am coborât scarile ajungând în bucătărie. Am mâncat micul meu dejun preferat: lapte cu cereale.

Mi-am luat geanta si am plecat spre liceu. După câteva străzi de mers aud ca mă striga cineva.