Never Say Never(Fanfiction JB)

✔️Capitolul 6: O zi normala sau nu...

Roxy.Pov

Mi-am luat geanta si am plecat spre liceu. După câteva străzi de mers aud ca mă striga cineva. Imi intorc capul si dau de Jason.

Acesta a coborât din Ferrari-ul sau negru venind spre mine. Ma-am uita la el de sus pana jos. Abia acum am observat cu ce era imbracat. Purta pe el niște blugi negri cu tur, o bluza tot neagra lunga, o căciulă vișine și niște supra albi. Este frumos cu orice s-ar imbraca.

'O mai taci odată. Roxana, revinoti!' Mă certam cu constiinta mea idioata. Aminteșteti ca e un nenorocit care nu își poate controla nervi. Of, de ce trebuie sa fie totul atât de complicat?

"Observ ca te uiti la mine." Mi-a spus acesta ranjind. " Fa o poza, babe. Asta va dura!" A arata mandru spre el.

Mi-am muscat interiorul obrazului uitandu-ma in alta parte abtinandu-ma sa nu il injur. Si in plus cum isi permite sa ma numeasca asa?

"Nici tu nu arati rau deloc." Mi-a marturisit acesta scanandu-ma.

"Mersi, cred." Am spus in soapta.

Acesta a dat din cap in semn ca m-a auzit si s-a indreptat spre locul pasagerului deschizand usa masinii. "Ce zici? Vii? Nu mai e mult si orele incep. Deci?" Da acesta din sprancene aratand spre masina.

"Nu prea cred." Spun serioasa muscandu-mi buza din cauza nervilor. Daca intarzii din cauza lui o sa...

"Haide." Spune acesta plangandu-se intrerupundu-mi gandurile pentru a mia oara. " Si in plus..." Spune ridicand un deget indreptandu-l spre mine incercand sa imi capteze atentia." Asa m-as putea revansa pentru tot ce am facut, ok?"

"In regula!" Spun rapid deja plictisindu-ma. Am acceptat doar pentru a tacea. Omul asta chiar nu accepta 'nu' ca raspuns.

Jason a inceput sa zâmbească vazand ca am acceptat si a venit spre mine luandu-mi mana in a sa. Gestul sau m-a surprins, dar nu pot spune ca nu îmi place.

Ne-am indreptat spre masina, iar acesta m-a lasat sa intru si dupa a inchis usa masinii ca un adevărat gentleman.

A ocolit masina si s-a așezat la volan gonind rapid pe străzile Los Angeles-ului.

"Multumesc!" Ma trezesc vorbind. "Pentru ca stii tu, ma duci la liceu." Continui uitandu-ma cu coada ochiului la el.

A dat din cap. "Nicio problema." Si-a intors privirea spre mine zambindu-mi ca si cum ar fi 'don juan' dupa care toate fetele mor.

"Imi pare rau, Roxy." Se trezeste acesta sa sparga zidul de tacere dintre noi doi. "Doar ca..." Spuse paraca emotionat.

Stai ce? Marele Jason are emotii? Si este prima oara cand nu isi varsa furia pe mine? Suntem intr-o lume paranormala sau ce? Cred ca am innebunit. Clar!

"Ciupeste-ma!" Ma trezesc vorbind.

Ups! Asta patesc cand ma gandesc prea mult. Gura mea idioata incepe sa spuna lucururile pe care le gandesc si asta ma enerveaza la maxim.

"CE!?" Ma intreaba mirat si confuz.

In acest moment avea o fata epica. Efectiv trebuie memorata.

"Imi pare rau! M-a luat gura pe dinainte. Doar, ca parca ma aflu intr-o lume total paralela deoarce ti-ai calcat egoul in picioare si ti-ai cerut scuze." I-am marturisit sincera uitandu-ma la chipul sau ce parea ca asculta fiecare cuvant al meu.

A stat cateva clipe gandindu-se dupa care a tras pe dreapta oprind motorul masinii si intorcandu-si capul spre mine. Cand privirea sa a intalnit-o pe a mea s-a linistit luand o gura de aer relaxandu-se.

"Stiu ca iti pare ciudat faptul ca eu mi-am cerut scuze, dar sa stii ca sunt si eu un om. Nu inseamna ca daca nu o fac prea des nu sunt unul, pentru ca sunt." A spus ultima parte tipand de parca ar fi evident ceea ce a spus. "Poate ca tu ma condideri fara sentimene, fara inima si toate cele, dar nu e asa. Doar ca nu mi le manifest pentru toti prostii posibili cum fac altii." A spus deja exasperat de subiectul acesta.

"Poftim?" Am spus mirata de ceea ce a spus. "Minciuni!" Spun aproape lovindu-l, iesindu-mi din minti ca un copil mic. Nu imi pasa daca acum arat ca unul. "Sa stii ca mie daca imi pasa de restul lumii sau lor de mine nu inseamna ca suntem niste prosti..."

"Ce? Dar nu ma refeream la tine." A spus dand din cap. " Nu o lua personal, dar lumii nu ii pasa de nimeni. Fiecare e pentru el, ok? Dar stii ceva las... Las-o asa!" A spus intorcandu-se privind soseaua si masinile care ne depaseau.

"Bine, desteptule!" M-am rastit la el intorcandu-mi privirea spre geamul usii incercand sa privesc peisajul si sa nu ma gandesc la acesta discutie prosteasca, fiindca daca o fac nu v-a mai iesi intreg din masina.

Dupa cateva clipe de liniste in care m-am mai calmat si mi-am mai limpezit gandurile l-am intrebat ceva. Un lucru important care efectiv nu imi dadea pace. Imi trebuie neaparat un raspuns pentru ca eu nu am fost in stare sa il gasesc.

"Auzi, Jason de ce nu ma lasi in pace? De ce dracu' ma tot cauti? Ha?" Ma rastesc eu poate un pic prea tare deoarece Jason a tresarit din gandurile sale.

"Poftim?!" Ma intreaba surprins nevenindu-i sa creada ce l-am intrebat.

"Te-am intrebat..." M-am apropiat de urechea s-a si i-am spoptit clar: "De ce nu ma lasi in pace si iti vezi de treburile tale de 'baiat rau'? Acum esti si surd sau ce?"

Si-a inchis incet ochii oftand deschizandu-i rapid uitandu-se in fata sa serios. Dupa cateva secunde si-a mutat privirea spre mine uitandu-se in ochii mei cu o privire sincera.

"Uite..." Spune aplecandu-si privirea jenat spre mainile sale. "Stiu ca tot ce s-a intamplat si toate lucrurile pe care le-am facut, adica faptul ca te-am dus fortat acasa la mine si m-am purtat urat nu a fost intentionat. Ma crezi?" S-a uitat in ochii mei asteptand un raspuns, eu dand din cap si facandu-i semn cu mainile sa continue. "Doar ca tu erai fata noua și nu voiam sa afli zvonurile din liceu și sa mă cataloghezi exact ca ceilalți elevi din liceu. Sa iti fie frica de mine cum le este celorlalți."

M-am incruntat confuza."Cum adică? Ce zvonuri?"

"Ca sunt un criminal care face trafic de droguri și multe altele, dar nu e adevarat. Uite daca vrei sa pleci chiar acum o poti face. Nu stiu cum sa iti explic toata treaba asta. Este atât de complicat. Te rog, intelege-mă! Spune-mi ca nu vei fugi! Nu si tu!" Mi-a spus trist.

"De ce îmi spui mie toate astea?" Am spus încercând sa procesez informațiile primite de la Jason.

Acesta vazandu-ma ingandurata mi-a luat mainile in ale sale. "Pentru ca am văzut ca tu nu ești ca celălalte fete din liceu. Am văzut curajul tău de a ma respinge în prima zi. Nu ești o curva ca toate celalalte, Roxy. Vreau doar sa nu asculti zvonurile si sa o luam de la început, să ne cunoaștem. Ce zici?" A spus acesta lingandu-si buzele si fiind plin de speranță uitandu-se în ochii mei.

Eu nu știam ce sa zic. Sa îi mai dau o șansă după toate astea? Ar merita după tot ce mi-a făcut? Inima îmi spunea sa îi mai dau o șansă, dar creierul îmi spunea ca mi-a făcut prea mult rău și ca ar trebui sa-l îndepărtez si sa îmi văd de viață mea.

M-am uitat încă o data in ochii lui Jason care atat rugători cu privire la a-i mai da o șansă.

Am tras aer în piept si nesigura pe alegera mea i-am spus:"Jason, uite." Mi-am muscat buza de jos fiind stresata.