Never Say Never(Fanfiction JB)

Capitolul 16: Panica :/

Roxy.Pov

-Domnule McCann, am ajuns. Spune acesta.

Eu ma uit pe geam si nu dau de hotelul mult astept, ci de un cimitir. Ce dracu? S-a gandit sa ma omoare si sa ma si inmormateze? Acum chiar stiam ca mi-a venit sfarsitul.

-Bine. Spune serios.

Ma uit la el cu teama si acesta isi intoarce capul parca stiind ca ma uitam la el. Se uita in ochii mei vazand teama din ei. Incercam sa descifrez de pe fata lui ceva, orice. Dar nimic. Fata lui nu exprima nimic. Isi i-a privirea de la mine si si-o intoarce catre sofer.

-Stii ce trebuie sa faci, nu? Pune acestă intrebare mult prea misterioasa. Acum ce? Nu vrea sa ma omoare el si il pune pe sofer? Ce naiba?

Linisteste-te, Roxana. Esti mult prea paranoica. Totul e in capul tau. Imi spun oftand. Se pare ca i-am atras privirea lui Jason, deoarece se uita la mine ciudat. Dar nu a spus nimic si a coborat din masina disparand in cimitir. Suna ciudat, stiu. Chiar nu am habar ce cauta acolo. Masina incepe sa porneasca, iar eu nu ma pot abtine.

-Unde mergem? Ma adresez soferului.

-Mergem la hotel. Domnul Jason, mi-a spus sa am grija sa ajungeti in siguranta in camera de hotel. Raspunsul soferului mi-a luat o piatra de pe inima. Multumesc. Ce bine. Stiu ca acum zambesc ca o idioata. Dar am motivele mele. Stiu ca azi nu voi muri. Asta clar e sigur.

Ajunsi la hotel soferul ma conduce in camera si imi aduce bagajele. Ale mele si ale lui Jason. Rahat.  Vom sta in aceeasi camera din moment ce mai este si un pat dublu. Angajatul lui Jason paraseste camera nu înainte sa ma intrebe dacă mai am nevoie de ceva, dar i-am spus ca nu.

M-am trantit in pat cu gandul sa dorm, dar nu inainte de-ai trimite un mesaj lui Jason.

Catre: Jason

"Ai spus ca vei fi mereu aici sa ma protejezi, dar ai mintit. De demonul din tine si de acela ma vei proteja? Fiind ca azi nu ai facut-o. Controleaza-ti nervi si fi mai uman, Jason. Si cel mai important: Respectati promisiunile. Daca nu esti in stare de asta atunci............ Nu mai face promisiuni.

P.S: Sper ca esti bine din moment ce esti intr-un cimitir. Inca mai am sentimente pentru tine. Orice ai face, orice ai zice nu poti schimba asta. Te iubesc!;*"

Mesaj trimis.

Odata ce imi apar aceste cuvinte pe ecran adorm, nemaiasteptand un raspuns de la el.

Jason.Pov

M-am dat jos din masina si m-am indreptat spre cimitir. Nu stiu de ce Roxana, se uita cu o asa teama la mine. Pe cuvant ca nu stiu de ce. Stiu ca mi-am pierdut cumpatul si ne-am certat dintr-o adevarata prostie. Stiu ca am tipat la ea desi nu trebuia sa fac asta. Chiar imi pare rau. E vina mea, e am inceput cu aceea gluma proasta. Trebuie sa imi cer scuze si asta voi face. Cred ca am speriat-o. Pentru prima data am vazut-o chiar inspaimantata. Niciodata nu am vazut sa-i dispara curajul de a vorbi.

Am venit la cimitir, la mormantul parintiilor mei. Mi-e atat de dor de ei. Desi nu am avut o colilarie frumoasa in care sa nu imi fac griji, ma bucur ca am petrecut macar 7 ani langa parintii mei. Daca nu era nenorocitul ala de Mark Diaz, i-as fi avut acum langa mine si nu ar mai fi fost la 10 m sub pamant. Imi pare atat de rau. Macar de i-as fi avut pe fratii mei mai mici impreuna, dar nu. Nu stiu unde dracu sunt. Si acum ii caut, dar mi-am pierdut sprenata. Nu cred ca mai sunt vi.

Ajuns langa mormantul celor doi nu m-am putut abtine si am cazut plangand in genunchi.

-Mamă...Tată.. Imi pare atat de rau ca nu v-am putut salva. E numai vina mea. Ma simt groaznic ca nu i-am gasit pe fratii mei. Dar intr-un fel ma simt bine ca v-am razbunat. Stiu ca daca acum a-ti trai, nu a-ti fii mandri de ce sunt, de ce am devenit, dar asta era scris. Imi pare sincer rau. Imi lipsiti groaznic de mult. As vrea sa fiti acasă si eu sa vi-o prezint pe Roxana, sa o vedeti cat e de frumoasa. Este ingerul din viata mea. Este fericirea mea. Doar ea il poate aduce pe vechiul Jay inapoi. Asa cum imi spunei tu, mamă. Vreau sa fiti aici, dar asa a fost scris. Daca as putea, as da timpul inapoi si sa mor eu in locul vostru. Oricum omenirii i-ar fi fost mai bine fara mine. Multi oameni ar fi trait daca nu as fi fost eu. Am distrus multe vieti. Chiar imi pare rau... Spun cu ultimele mele puteri incepand sa plang si mai tare.

M-am ridicat cu greu. Am iesit cu ultimele mele puteri din cimitir, promitand ca ma voi mai intoarce sa vorbesc cu ei. Stiu ca ma aud doar ca nu imi raspund. Ma voi intoarce sa le-o prezint pe Roxana. Ea e lumina din viata mea întunecată. Doar ea poate vindeca demonul ce zace in mine insetat de razbunare.

Imi simt telefonul vibrand semn ca am primit un mesaj.

De la: My Queen

"Ai spus ca vei fi mereu aici sa ma protejezi, dar ai mintit. De demonul din tine si de acela ma vei proteja? Fiind ca azi nu ai facut-o. Controleaza-ti nervi si fi mai uman, Jason. Si cel mai important: Respectati promisiunile. Daca nu esti in stare de asta atunci... Nu mai face promisiuni.

P.S: Sper ca esti bine din moment ce esti intr-un cimitir. Inca mai am sentimente pentru tine. Orice ai face, orice ai zice, nu poti schimba asta. Te iubesc!;*"

Nu m-am putut abtine si am inceput sa zambesc printre lacrimi. Dupa toate inca ma iubeste. 

Catre: My Queen

"Si eu te iubesc mult, My Queen!!:*"

Mesaj trimis.

Mi-am bagat IPhone-ul in buzunar si am hotarat sa merg pe jos catre hotel. Nu era prea departe. Stiu orasul ăsta ca-n palma. Mi-a lipsit atat de mult.

*****************************************

Ajuns in camera, mi-am dat hainele jos si m-am pus langa ingerul meu care dormea de ceva vreme. Am pupat-o pe frunte si am imbratisat-o, ea spunand ceva ce nu am putut intelege. Am inchis ochii lasandu-ma si eu purtat in lumea viselor.

*****************************************

Roxy.Pov

Mi-am deschis cu greu pleoapele, frecandu-ma cu mana la ochi pentru a ma obisnui cu lumina. Simteam ceva greu pe abdomenul meu. Ma uit in jos si dau de mana musculoasa si tatuata a lui Jason. Nu pot sa cred ca a venit. Nu ma asteptam sa vina si mai ales sa doarma cu mine.

In fine. I-am dat mana la o parte, vrand sa ma dau jos, dar acesta m-a intors cu fata spre el si m-a îmbrățișat tare.

-Jason, da-mi drumul. Spun nervoasa.

-Neh... Inca cinci minute, mami. Spune acesta fiind in alta lume, in cea a somnului.

-Mami?!  Pe dracu'. Jason, da-mi naibii drumul.

Acesta nu mai zice nimic. Bine, il mai las 5 minute, dar nimic mai mult. Stateam si ma uitam la geam cand aud un ticait. De frica il zgalti pe Jason.

-Jason, ce se aude? Mi-e frica. Trezeste-te odata! In puii mei! Incep sa-l injur de frica.

Acesta se ridica buimac uitandu-se in jur. Vreau sa mai spun ceva, dar acesta imi pune mana la gura ca sa tac. Nu intelegeam ce face sau ce are de gând. Se pare ca sta cateva clipe incercand sa isi dea seama ce se intampla. Pana il vad cu ochii cat cepele uitandu-se inspaimantat undeva sub televizor.

-Iesi afara! Imi spune el dur.

-Ce ma dai afara pentru ca te-am trezit? Esti un tâ...

-Am spus sa iesi dracu afara! Spune ridicandu-se rapid tragandu-ma afara din camera alergand pana la capatul holului. Acesta ne arunca pe amandoi pe jos punandu-mi mainile la urechi. Nu stiam ce se intampla.

*****************************************