Capitolul 20: Locul nostru+Accidentul?!

41 6 0
                                    

Roxy.Pov

Nu pot sa cred ce vad ochilor.

-Jason asta e atat de uimitor si spectaculos. E minunat. Cum ai găsit locul asta? Spun privind locul din fata mea nemaiputandu-mi lua privirea.

Acum ne aflam pe un mic deal. Soarele se pregătea sa apuna, cerul fiind colorat in mii de culori. Erau aproape toate culorile de la roșu si oranj pana la mov si roz. Era spectaculos. Evident ca nu mai am cuvinte.

-Pai, aici veneam cand eram mic. Dupa tragedia din viață mea veneam aici ca sa ma liniștesc. Priveam cerul si îmi era îndeajuns încat sa ma calmez. Exclama acesta privind cerul. Iubesc locul asta!

-Si eu il iubesc! Spun fara sa realizez. Adică este locul lui nu ar fi trebuit sa spun asta. Ma uit speriata la el acesta înțelegând la ce ma gândeam.

-E ok. Ce e al meu, e si al tau. Spune zâmbind. De acum e si locul tău.

Zâmbesc apropindu-ma de el pupandu-l pe obraz si imbratisandu-l.

*****************************************

Acum ne aflam in avionul privat a lui Jason indreptandu-ne spre casa, in LA. Ne-am hotărât ca am stat destul. Plus ca o sa ne întoarcem curând. Eu acum, stăteam si ma jucam cu firele de par ale lui Jason. Acesta a adormit imediat ce si-a pus capul in poala mea deoarece era foarte obosit. Adică, întâlnirea cu trecutul pe care a avut-o in Canada la epuizat si il înțeleg. Chiar îmi pare sincer rău. Somnul ma cuprinde si pe mine facandu-ma sa-mi sprijin capul de spătarul confortabil al scaunului.

*****************************************

Am coborât din avion indreptandu-ne spre masina lui Jason. Acesta a pus toate bagajele si a pornit mașina conducând spre casa mea.

-Mulțumesc ca mai adus. Ii spun zâmbind.

-Cu placere, baby. Îmi spune acesta tragadu-ma intr-un sarut pasional si dulce.

Ne retragem din cauza lipsei de oxigen stand cu frunțile lipite.

-Ne vedem mâine. Spun mangaindu-i obrazul.

-Da, la școală. Spune acesta dezamăgit. Chiar nu am chef sa ii ascult pe toți cum se fut cu nervii mei. Spune acesta dandu-se puțin mai in spate.

-E ok. Va trece repede. Încerc sa il liniștesc.

-Școală e o pierdere de timp. Oricum nu îmi trebuie nicio sluja. Am bani pentru toata viață spune acesta. Ba chiar cred ca pentru doua vieți.

-Tu ai. Eu nu am. Așa ca nu am cum sa scap. Spun puțin nervoasa.

-Babe, tot ce e al meu e si al tau. Ți-am mai spus. Spune acesta tragandu-ma dintr-o îmbrățișare.

-Știi ca te iubesc nu? Spun eu cu o voce de copil zambindu-i.

-Stiu. Si eu te iubesc. Ești adorabila. Spune dandu-mi o suvita de par de pe fata.

-Mi s-a mai spus. Spun începând sa rad. Ne vedem mâine, da?

-Vin sa te iau. Mergem amândoi la liceu.

-Nu e nevoie. Știu sa merg si singura.

-Nu era o întrebare. Era un ordin. Spune aratand cu degetul spre mine începând sa rada.

Il sărut scurt pe buze si îmi i-au la revedere. Cobor din mașină ducadu-ma spre camera mea extenuata. Tot ce voiam acum era sa dorm. 'A fost o mini vacanta extraordinara.' Imi spun in minte începând sa zâmbesc ca o idioata.

*****************************************

Luke.Pov

Se pare ca idiotul de Jason s-a întors din mica sa vacanta cu curva lui. Trebuie să-i plătesc pentru ca mi-a omorât cel mai bun om al meu, dar si cel mai de încredere. Am un plan bine pus la punct si nici unul dintre ei nu va scapa cu viață. In plus nu ii sunt dator doar pentru asta. Nu voi uita niciodată când la omorât pe tatăl meu chiar in fata mea. Pe atunci eram doar un copil și chiar m-a afectat. In ziua aceea i-am jurat tatălui meu ca o sa ma răzbun. Si asta nu a fost de ajuns pentru el. Mi-a omorât chiar si mult iubita mea sora.

Never Say Never(Fanfiction JB)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum