Never Say Never(Fanfiction JB)

Capitolul 18: Jason McCann isi cere scuze?

Jason.Pov

-Și eu te iubesc mult! Spun rupând îmbrățișarea sarutundu-o, dar sunt intrerupt de o voce familiara.

-Jason, tu ești?

Mă întorc și dau de Derek. Nu mă aștepta să îl întâlnesc aici.

-Nu doar ți se pare. Este fantoma mea. Spun sarcastic. Normal ca eu sunt. Ce cauți aici? Îl întreb surprins.

-Pai, din moment ce tu nu ai mai trecut pe la 'munca', trebuia sa o facă cineva de încredere. Din...

-Și tu ești de încredere? Îl întreb testandu-i nervii, ridicandu-mi sprancenele.

-Ce dracu, omule? Spune ridicand mainile in semn de frustrare. Eu sunt cea mai de încredere persoana a ta.

-Așa e. Spun începând sa rad de cât de ușor se enervează. Cum m-ai găsit?

-Stii ca veștile despre tine circula repede, chiar când te afli in orașul în care te-ai născut. Jason, trebuie sa mai dai și tu pe la 'treabă'. Pe bune! Imi spune acesta autoritar aratand spre mine.

-Bine. Bine. Acum nu îmi da în cap! Spun ridicând mainile în semn de predare. Și oricum. Spun lingandu-mi buzele. Am avut o treabă mult mai importanta. Imi intorc privirea spre Roxy.

-Inteleg, dar nu iti neglija munca, omule. Spune amenintator. Buna, Roxy. O saluta si dupa ii face cu ochiul.

-Omule, ce naiba? Il intreb surprins si totodata si nervos. Sa nu cumva...

-Acum cine se enerveaza repede? Ma intreaba legandu-se ca si eu radeam de el.

-Cum o fi. Spun privind in alta parte plictisit.

-Omule, de mult nu te-am mai vazut pe aici. Spune aratand in spatele meu. Credeam ca ai trecut peste.

-Sa trec peste? Niciodata. Am venit aici ca sa ii spun  Roxanei totul. I-am marturisit acestuia .

-Pe bune? Se mira acesta. Nici unei fete nu i-ai mai spus.

-Chiar? Se mira si Roxy.

-Mhm. Ti-am mai spus ca am incredere in tine. M-am intors spre ea. Sarutand-o nepasandu-mi ca Derek era aici.

Derek incepe sa tuseasca jenat de situatie. Ma intorc nervos spre el ca m-a intrerupt a doua oara pe ziua de azi.

-Ce drecu'? Ma trezec injurandu-l.

-Nu in cimitir omule. Spune acesta pufnidu-l rasul.

-Ce? Sa stii ca nu s-a ajuns niciodata mai departe. Spune Roxy dejamagita de mintea prietenului meu. Si eu care credeam ca Jason eu un tampit pervers, dar anturajul se i-a de la prieteni, nu? Il intreaba aceasta nervosa ridicandu-se de pe iarba nemaiasteptand niciun raspuns de la el.

-Ti-a zis-o, frate. Il bat pe umar prieteneste. Asta e fata mea. Spun mandru. Ne vedem in Los Angeles, omule. Nu mai stau mult pe aici si cred ca nici tu, nu?

-Nu prea mai am treaba pe aici. Deci da. Ne vedem.

Iesim amandoi din cimitir. Fiecare plecand in directia sa. Eu indreptandu-ma spre masina mea unde o zaresc pe Roxy sprijinita de capota.

-Te-ai suparat? O intreb ridicandu-i barbia cu doua degete facand-o sa se uite la mine.

-Neh. Spune punadu-si mainile in jurul gatului meu. Nu ma supar asa usor.

-Daca asa crezi tu. Spun incet privid in alta parte.

-Ce ai zis, McCann? Ups, se pare ca m-a auzit.