Never Say Never(Fanfiction JB)

Capitolul 19: Fericirea nu exista pentru mine-J

Roxy.Pov

-De ce nu vrei sa fii fericit? Il intreb.

Se pare ca intrebarea asta chiar la pus pe ganduri. Desi se uita la mine, era total in alta lume. Stiu ca am atins un punct sensibil si vreau sa inteleaga ca trebuie sa fie fericit si sa nu ii fie frica sa aiba inima. In plus, i-am promis lui Derek ca il voi aduce pe vechiul Jason inapoi.

-Eu...  

-Nu, lasa-ma sa termin. Spun nelasandu-l sa-si termine fraza. De ce nu te lasi sa fi si tu fericit? Crezi ca nu meriti asta? O meriti, ba chiar mai multi decat altii. De ce iti este frica sa iti arati sentimentele? Inteleg ca este greu si ca multa lume te-a ranit, dar de ce nu iti arati sentimentele macar la persoanele la care ti? Crede-ma ca daca ai incredere in ele nu te vor dezamagi. Nu o vor face pentru ca stiu ca nu vor sa iti piarda increderea. Cel putin eu. Nu vreau sa pierd un om asa extraodinar si de puternic ca si tine. Si nu sunt cu tine din mila doar pentru ca ti-am aflat povestea. Nu... Spun dand din cap. Nu iti stiam trecutul ieri si tot te iubeam si  si acum te iubesc. De ce mereu cand esti fericit monstrul din tine pune stapanire pe orice sentiment bun? Lasa-te sa fii fericit! Mereu cand suntem si noi bine si cand nu suntem certati, gasesti un motiv oricat de mic incat sa strici totul.

-Chiar nu stiu... Adica pana acum nimanui nu i-a pasat de mine si imi vine greu sa cred ca tie iti pasa. Imi vine greu sa cred ca exista si persoane care au inima si nu scopuri personale pe care doresc sa le atinga cu orice pret. Adica, pana acum am fost inconjurat de oameni fara sentimente si a trebuit sa ma conformez si eu, daca nu voiam sa fiu doborat. Intelegi? Viata nu e roz, Roxy. Cel putin nu a mea. Nu trebuie sa ma obisnuiesc cu idea ca viata e frumoasa si totul e bine, pentru ca nu e asa. Eu nu mai pot iesi. Nu pot scapa de viata mea. Nu pot iesi din mafie. Nu, odata ce m-am bagat. Odata ce intrii, nu mai ai scapare. Ori esti cel mai bun, ori esti mort. Iar eu clar nu vreau sa fiu mort, nu acum. Nu cand am pentru ceva care sa traiesc. Tu esti motivul pentru care sa lupt si sa rezist, stiai asta? Ma intreaba acesta.

Eu din cap in semn ca nu.

-Tu esti cel mai de pret lucru din viata mea. Orice ti-as spune nu o lua personal. Nu vorbesc eu. Dupa cum ai spus si tu. Vorbeste demonul din mine. Promite-mi ca nu o sa pleci nu ma lasa singur niciodata.

-Nu te voi lasa, Jason. Iti promit. Dar nici tu nu o face.

-Chiar daca ai vrea nu o sa pot. Te iubesc prea mult! Atat de mult!

-Si eu te iubesc, Jason! 

Inainte de a realiza ce se intampla, Jason si-a infasurat o mana dupa talia mea, tragandu-ma mai aproape de el. Puteam sa-i simt respiratia calda pe buzele mele. Si-a lipit corpul de al meu, tinandu-ma strans lasandu-se in jos, dandu-mi la o parte suvitele de par de pe fata. Degetele lui imi mangiau fata si buzele. Buzele lui fiind doar la cativa centimerii departare de ale mele, inainte sa le preseze peste ale mele.

Un sentiment incredibil mi-a invadat inima, odata ce l-am adus mai aproape de mine, palmele mele atingandu-i obrajii. Mutandu-si capul in alta parte fara a isi lua buzele de peste ale mele, s-a apropiat de mine, continunad sa ma sarute.

Luandu-si buzele de pe ale mele pentru a putea ca amandoi sa luam o gura de aer, Jason si-a lipit fruntea de a mea.

-Esti atat de frumoasa. Spune acesta privindu-ma fix in ochi. Te iubesc atat de mult! Stii asta?

Eu dau din cap.

-Da, stiu. Si eu te iubesc, Jason. Spun incepand sa zambesc.

-Hai sa coboram. Doar nu am venit degeaba aici. Imi spune acesta incepand sa rada.

Ma dau jos de pe el ducandu-ma la locul meu. Incep sa analizez ce se afla in spatele geamului de sticla si zaresc un depozit parasit ce imi dadea impresia ca Jason a mai fost pe aici.

-Ce cautatam aici? Locul asta e inspaimantator. Ii marurisesc speriata aratand spre depozitul parasit ce nu era prea departe de masina.

Acesta incepe sa rada. Rasul lui melodios umple imediat linistea din masina.

-Nu te speria. O sa adori locul asta. Imi face cu ochiul dandu-se jos din masina facandu-mi semn sa cobor si eu.

-Ce naiba nu e in regula cu tine? Te-ai drogat sau ceva? Il intreb trantind portiera masini sale scumpe.

-Nu. Si vezi ca masina asta costa mai mult decat toate lucrurile adunate, asa ca ai grija. Ma amenta acesta.

-Ciudatule. Mormai eu.

Asta iar a devenit bipolar si cand spuneam ca si-a revenit. Am vorbit prea repede se pare.

-Te-am auzit. Imi spune lundu-ma de mana, tragandu-ma inauntru.

Jason a deschis cu greu usa grea de metal a depozitului, tinand-o si pentru mine. Eram inauntru. Am incercat sa analizez interiorul. Era greu ce-i drept, deoarece singura sursa de lumina era ce-a de afara ce nu ma prea ma ajuta fiind ca soarele se apuca sa apuna. Geamurile erau cam inexistente, aproape toate fiind sparte. Imi atintesc privirea pe pereti si imi fi dorit sa nu fi facut asta fiind ca erau plini de sangele unor oameni probabili nevinovati. Eu eram putin terifiata. Imi intorc privirea in stanga dand de Jason ce nu prea era afectat de situatie. Era chiar linistit, prea linistit. In cateva secunde ajungem in capatul depozitului unde se afla iesirea din spate. Jason deschide larg usa lasandu-ma pe mine prima sa ies.

Nu pot sa cred ce vad ochilor.

-Jason asta e atat de ...