Roxy.Pov
Încerc sa mă ridic in șezut, dar cu greu reușesc. Mă ridic cu și mai multa greutate în picioare încercând sa merg. O misiune ce pare cam imposibila deoarece puterile mele sunt egale cu zero. O durere de cap imensa pune stăpânire pe mine și încep sa văd în ceata. Țipetele disperate ale lui Derek se auzeau tot mai încet. Se pare ca corpul meu nu a prea făcut fata accidentului cu mașina, dar ce sa mai zic de inima mea care se lasă infranta cu fiecare secunda care trece. Parcă niciun mușchi nu mai vrea sa lupte și se lasă păgubaș în fata morții. Nu suport ca el sa nu fie bine. Chiar nu suport. Nu pot trai într-o lume fără el, iar dacă el se duce în lumea de dincolo voi merge cu el. Nu îmi pasa unde și cum vom fii împreună. El este fericirea sufletului meu ce refuza sa nu mai fie drogat de el și de privirea irisilor lui de caramel.
*****************************************
Cum este când îngerul morții iti vorbește? Și te îndeamnă cu șoapte reci sa nu i te opui lui. Iar tu, un om cu o inima rănită, sa stai și sa te gândești dacă mai are vreun rost sa mai trăiești. Sa te gândești dacă contezi pentru cineva. Și sa fii dezamăgit când realizezi ca nimănui nu-i pasa de existenta ta. Aici, spun o mare minciuna. Lui Jason îi pasa de mine. Dar dacă el ar păți ceva? Dacă el nu si-ar reveni din coma? Atunci, și doar atunci, i-as accepta propunerea morții de a mă lua, dar pana atunci nu voi inceta sa lupt pentru ca cuiva, unei inimi mari îi pasa de mine. Știu ca pentru omenire ar fii mai bine dacă ar muri chiar în acest moment. Aceștia nu realizează ca ar distruge un suflet. Sufletul meu, ce este încălzit de inima sa.
*****************************************
Mă aflu intr-o pădure întunecată. Frunzele copacilor nu sunt pe crengile lor, semn ca a venit de ceva timp toamna mohorata. Cerul este cuprins de nori cenușii ce ar vrea sa lase picăturile reci de ploaie sa cada pe pământul vestejit. Exact ca sufletul meu. Exact așa mă simt acum. As vrea sa dau frâu liber lacrimilor, dar parcă nu mai am nici putere sa plang.
Mă ridic de pe pământul umed și observ ca mă aflu imbracata cu o rochie gri exact ca vremea. Parul meu era lăsat liber pe umeri ajungandu-mi pana la solduri cazand în valuri. Mă uit în jur nestiind ce sa fac. Decid sa merg înainte. Merg un pic si vad in departare o umbra ce semăna cu un om. Curiozitatea mă roade și încep sa alerg spre umbra. Parcă cu cât alergam mai repede cu atat acea umbra se îndepărta de mine. Obosita, m-am oprit punandu-mi mainile pe genunchi aplecandu-ma puțin în fata încercând sa îmi reglez respiratia.
Simt cum cineva îmi pune mana pe bărbie facandu-ma sa îmi ridic privirea. Vazandu-i chipul cu trăsături perfecte ale ingerului inimii mele sar sa îl îmbrățișez, fericirea aparand in orice parte a corpului meu. După nici trei secunde el dispare eu ramanand cu mâinile în aer, zâmbetul dispărându-mi de pe fata.
Mă întorc disperata încercând sa-l caut cu privirea, dar nu era nicăieri. Pana când văd trei umbre. Un om ce părea cu câțiva ani mai mare ca ceilalți doi ce ținea pistolul la capul unuia dintre ei fiind gata sa-l omoare, iar a treia umbra stătea lângă omul cu pistolul și asista la ce avea sa se întâmple. Presupun ca ținea cu omul care dorea sa săvârșească crima de-al omori pe acel băiat. Mă apropii vrând sa văd dacă îi cunoșteam deoarece umbrele îmi păreau cunoscute și aveam o vaga impresie ca îi știu pe toti.
Imi pun mâna la gura în semn de soc când realizez cine sunt. Ii cunoșteam pe toți și mi se rupea sufletul sa îl văd pe Jason prins si cu pistolul la tâmplă. Cel are voia sa-l omoare era Luke și mă așteptam la asta deoarece e dușmanul lui, dar nu mă așteptam ca el chiar poate sa o facă. Și Jason de ce nu ripostează? Lacrimile încep sa curgă pe obraji mei moi și mai tare când il observ de partea lui Luke pe Chad. Nu îmi poate face asta. De unde a apărut? Nu l-am mai văzut de atâta timp și nu mă asteptam sa îl văd în ipostaza asta. Acest lucru a fost ultimul glonț pe care a putut sa îl suporte inima mea.
Imediat aud un zgomot ce începe sa răsune în întreaga pădure, iar Jason cade la pământ. Sângele lui colorează frunzele vestejite și pământul auriu dandu-i o nuanță roșiatică. El se uita la mine cu ochi goi spunând un singur lucru: "Te-am iubit. Cum i-ai lăsat sa mă omoare? Cum? ". După ochi lui de ciocolata s-au închis pe veci înghițind pentru totdeauna oceanul de caramel. Rasul sadic si malefic al celor doi se auzea ca un ecou.
Eu nu știam ce sa fac eram în stare de soc și cu ultimele cuvinte am soptit "Te iubesc, Jason și te voi iubi mereu. Nu te-am lăsat niciodată." Faptul ca el murise gandindu-se ca eu i-am făcut asta mă făcea sa mă simt groaznic. Fug repede spre Luke furandu-i pistolul și cu ultimele puteri apăs pe trăgaci. Glonțul ajungandu-mi în inima. Tot ce imi dorea era sa zbor din aceasta lume.
*****************************************
M-am ridicat repede în șezut începând sa respir greoi. Totul a fost un vis... Un vis urat... Nu a fost adevărat. Ce bine! Totul părea atât de real.
-Va simțiți mai bine? Mă întreabă doctorul care avea un teanc de hârtie în mâini.
-Da, sunt bine. Ce s-a întâmplat? Întreb nedumerita.
-Pai... Spune lundu-si privirea din teancul de hârtii. Ați avut o cădere de calciu și ați lesinat.
-Ohh... Pai pot sa plec? Întreb curioasa.
-Da, puteți pleca, dar sa luați aceste pastile cu calciu. Spune întinzându-mi o hârtie pe care eu am luat-o. Însănătoșire grabnică! Spune dand sa plece.
-Scuzați-mă, dar Jason cum este? Spun amintindu-mi de el. Sper din toată inima mea sa fie bine.
-Jason și mai cum? Spune vrand sa știe despre cine vorbeam.
-Jason McCann. Era în coma când am leșinat eu. Spun încercând să-i dau mai multe explicații vrand sa-l fac sa își amintească de el.
-Aaa. Băiatul acela. Pai, acest Jason a...
Hey, guys. Uitați și capitolul ăsta e gata. Sper ca va place. Și oricine vrea dedicație la orice capitol de pana acum ii voi da, doar spuneți în comentarii.
Nu uitati de vot, comm cu părerea voastră despre carte/capitol +follow.
Va mulțumesc pentru toate vizualizările voastre!
Nu uitati de Sweet Revange-Capitolul 1; așa cum am zis îl voi pune pe 14 februarie. ^-^
Love you ♡
Kisses;*
CITEȘTI
Never Say Never(Fanfiction JB)
Fanfiction#476 în Fancfiction Nu trebuie sa lasam destinul sa ne doboare! Noi trebuie sa-l schimbam in favoarea noastra. Nu inceta sa visezi.... Nu inceta sa crezi... Nu inceta sa speri... Si niciodata nu spune niciodata! Visele pot deveni realitate! NEVER...
