F.R.E.E - Factor in Riverdell: Electricity Effect
"La vechea şcoală ai fost învățată să te încrezi în ceea ce vezi. Aici, nu face greșeala asta."
La ce te mai aştepți când toate s-au petrecut deja?
Cum mai faci diferența între realitate şi ficțiune...
primele 6 capitole sunt mai lungi, însă din al 7 lea mă limitez la 2000 de cuvinte.
enjoy the magic ☆ °°°°°°°°°°°°°°°
RIVERDELL
— Nu vreau să pornim din nou discuția aceasta, Ava!
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Tonul mustrător al mamei mele mă face să înghit subtil în sec. Îmi plec cu greu privirea spre farfuria din fața mea, pe care se afla aproape neatinsă, o porție de orez cu legume. Iau furculița de alături între degete, încercând din greu să nu izbucnesc din cauza nedreptății. Nu, nu mă voi abține.
— Dar mamă, la şcoala aceasta nu învăț nimic folositor. Nu voi fi bună la munca de birou pentru care ne pregătesc. Şi nu vreau să devin un om politic.
Tata mă priveşte ușor îngrijorat, iar atunci când își mută privirea asupra femeii cu care s-a căsătorit, îi adoptă figura dezaprobatoare, agitată. Mă rezem de spătarul scaunului, încrucişându-mi măinile la piept. Tata o ia pe mama de mână şi îi zâmbește, iar mama, pentru prima dată, pare că cedează după o luptă crâncenă dusă cu ea însăși. Am avut de prea multe ori discuția aceasta.
— La ce liceu vrei să studiezi? Mă întreabă după câteva momente, privind însă spre tata. Îi zâmbește, apoi continuă: Te vom transfera acolo unde dorești.
Inima începe să-mi bată din ce în ce mai tare, pe măsură ce analizez fețele părinților mei şi îmi dau seama că nu glumesc, pentru că mama nu ştie să o facă, iar tata se abține mai mereu în preajma ei. Încă își țin mâinile împreunate, şi se întorc să mă privească simultan, ca şi cum ar fi o singură persoană. Mereu am admirat felul lor de a-şi manifesta iubirea chiar şi neintenționat, deşi încă nu sunt sigură că sentimentul acesta chiar poate exista şi pentru altcineva în afară de propria persoană.
— Vreau să studiez la Riverdell, spun, încercând să imit pe cât posibil comportamentul mamei atunci când este hotărâtă, astfel am ajuns să-mi țin spatele perfect drept şi privirea pătrunzătoare spre ei. M-au analizat scurt, înainte ca tata să vorbească:
— Foarte bine, din al doilea semestru vei putea studia acolo, şi va trebui să te gândești la meseria pe care ai de gând să o urmezi. Vrem să vedem note mai bune decât cele pe care le ai acum, altfel înțelegerea cade.
— Ai trei luni la dispoziție să ne arăți că te descurci, spune mama, cu o mică încruntătură de nesiguranță între sprâncene, în caz contrar, te întorci la Northvale şi îți continui studiile, ca să îți asiguri un viitor bun.
Oftez, însă încuviințez şi îmi afișez un zâmbet sincer.
