F.R.E.E

Capitolul X. Manie

MANIE

Îmi simt ochii umezi, ca o reacție a ultimei afirmații a bunicului.

Mereu mi-am imaginat cum au frații grijă unul de celălalt, însă în majoritatea timpului, mi-am îndreptat bănuielile spre un reprezentant masculin drept fratele mare şi protector. Probabil am fost influențată și de visele bizare pe care le-am avut în copilărie, în care mereu ajungeam rănită, pe un fundal negru, iar de nicăieri apărea eroul în forma fratelui meu, care mă ducea într-un loc liniştit şi ulterior mă îngrijea. Mereu mi-am imaginat cum ar fi să am un frate, însă niciodată o soră.

- Cum e posibil să nu îmi amintesc de ea? Ce s-a întâmplat când aveam 4 ani? întreb cu vocea tremurândă, fără a o putea controla.

Bunicul ezită să răspundă, iar pentru un moment scurt îl privește pe Chase nesigur. Acesta dă ușor din cap, aprobând, iar ideea că el crede că pot face față oricărei veşti mă încălzește cumva pe interior.

Bătrânul cu păr cărunt își mută din nou ochii pe mine şi mă privește cu milă.

- Un... fost prieten de familie a luat-o, răspunde nesigur, oftând prelung. Dorea să o ia pe cea mai puternică dintre voi, iar când sora ta ți-a transmis puterea ei, şi-a activat complet abilitățile secundare, astfel i-a apărut un semn mic sub formă de soare pe tâmplă. Casimir a crezut că s-a născut cu semnul şi că ea este cea mai puternică.

Mă ridic de pe scaun, bulversată şi şocată de informațiile pe care nimeni din familia mea nu a binevoit să mi le ofere.

- Cum au permis să li se ia copilul?! De ce nu mi-au spus?

Frustrarea apare pe fața mea sub forma unor lacrimi fierbinți care îmi încălzesc pielea încă rece de afară. Chase se ridică de pe fotoliul învechit care scârțâie în urma mişcării sale bruşte şi mă prinde strâns de mâini, la care rămâne să se holbeze câteva secunde.

O mică urmă de uimire joacă în ochii săi în care citesc cu ușurință şi părerea de rău pentru că nu a vrut să luăm un taxi, chiar dacă ne scutea doar de 15 minute de mers.

Începe să îmi mângâie podurile palmelor cu degetele sale mari, apăsându-mi ceva mai tare nodurile de la baza degetelor mele lungi şi subțiri.

Sângele pare să inunde din nou vasele de sânge de pe mâinile mele, dezmorțindu-le şi oferindu-le căldură lor specifică.

Lacrimile mi se usucă pe obraji şi simt nevoia să expir zgomotos în urma durerii de cap ce se instalează cu rapiditate.

Chase mă conduce înapoi la locul meu ca pe un copil pedepsit, iar după ce mă așez, își așterne mâinile peste umerii mei acoperiți de geaca care a devenit brusc incomodă, însă mă limitez doar la a-i deschide fermoarul până la bază.

- Nu ştiai toate acestea, tinere, vorbește bunicul, adresându-i-se lui Chase, însă ai dedus ce-i poate face pierderea controlului, nu-i aşa?

Mă uit în sus la Chase, ținându-mi gâtul într-o poziție incomodă până ce el dă ușor afirmativ din cap.

- Pierde complet controlul, își pierde mințile şi ne distruge pe toți, îi răspunde el, fără a încerca să se ferească de mine.

Spre mai marea mea oroare, bunicul îi zâmbește, apoi mă privește pe mine.

- Sora ta a dispărut în noaptea aniversării voastre de 4 ani şi tind să cred că nu îți amintești nimic deoarece o dată cu dispariția ei, o parte din memoria ta s-a șters, iar puterea s-a blocat în tine, făcându-te să trăiești ca o persoană normală. Faptul că abilitățile ți s-au reactivat înseamnă că sora ta e în viață şi ceva a atacat-o. Probabil a încercat să se apere folosindu-şi puterile, însă acestea doar au izbucnit ca un vulcan în tine.