Capitolul VIII. Greşeli în Aparențe

87 19 3
                                    

Greşeli în Aparențe

Atunci când reușesc să îmi deschid ochii împăienjeniți, resimt o usturime ce mă determină să îi închid din nou. Expir epuizată pe nările dilatate şi îmi ridic din nou pleoapele, după care clipesc des pentru a înlătura pe cât posibil usturimea de mai devreme.

Un sunet de scaun împins se aude din apropierea mea, iar în următorul moment, umbra impunătoare a lui Chase se materializează peste corpul meu, aflat sub lumina albă a becului.

Chipul său este brăzdat de o multitudine de stări printre care identific doar îngrijorarea. De altfel, este singurul lucru pe care mă pot concentra acum, când îmi simt întregul corp amorțit.

- Îți faci un obicei din a-ți pierde cunoștința, mi se adresează acesta, însă din tonul său îmi dau seama că nu a încercat să facă o glumă, ci mai mult o remarcă răutăcioasă.

Îmi despart buzele uscate, simțind un gust amar în gură.

- Nu pot-

Un nod mi se strânge în gât şi renunț la cuvintele pe care voiam să le rostesc, preferând să mă concentrez pe acțiunea de a respira care s-a îngreunat simțitor.

Chase îmi observă încercările disperate de a lua aer şi își strecoară brațele pe sub corpul meu, ridicându-mă în şezut. Îmi încleştez pumnul de gulerul tricoului său albastru şi îmi așez capul pe umărul său, în timp ce acesta îmi susține spatele drept.

Pieptul îmi este lipit de al lui, iar de fiecare dată când acesta expiră, văd momentul perfect de a inspira aerul adânc în plămâni.

Ritmul lent pe care îl alege pentru a respira mă ajută să îmi reglez respirația între-tăiată şi scap un suspin de ușurare înăbuşit de tricoul său.

Simt izul parfumului său cu aromă revigorantă ce îmi înțeapă ușor nările, desfundându-mi simțurile. Oftez în pieptul său, iar Chase începe să-mi mângâie spatele cu o mână.

- Nu înțeleg ce mi se întâmplă, mă plâng, descurajată şi epuizată. Chase mă ascultă fără a mă întrerupe. Parcă cineva ar fi încercat să mă ucidă, dar nu am nicio rană, totuși mă simt atât de... slabă, mărturisesc, iar Chase își mută mâna în părul meu, ce aproape s-a desfăcut din strânsoarea de mai devreme.

Simt cum trage cu grijă elasticul şi îmi eliberează părul rămas, apoi îmi mângâie creştetul capului, rezemându-şi bărbia de umărul meu.

Observ că s-a aşezat pe marginea patului pe care am stat inconştientă, astfel diferența de înălțime dintre noi diminuându-se cu puțin. Îi simt respirația pe pielea mea şi realizez că geaca mea lipsește, iar eu sunt îmbrăcată doar în maieul albastru ce nu-mi protejează corpul de răcoarea camerei.

Însă nu resimt frigul și nici nu tremur. Căldura emanată de corpul lui Chase pare suficientă pentru amândoi, iar el pare să mi-o ofere cu dragă inimă în timp ce eu o primesc cu brațele deschise.

Mâna sa se mişcă ușor de pe spatele meu, pe brațul meu dezgolit şi se oprește pe talia mea, aproape de şold. Strânge ușor acea parte, în timp ce mă apropie mai mult de corpul său ce pare în întregime încordat.

Îi eliberez tricoul şi îmi așez brațele pe după gâtul său, simțindu-mi corpul cum se dezmorțeşte şi se relaxează sub atingerea sa.

Expiră brusc peste umărul meu și își așază obrazul peste creștetul meu, tensionând atmosfera. Îl simt tremurând şi îmi deschid ochii, iar chiar atunci corpul său se relaxează din nou, iar mâna lui ajunge să îmi mângâie şoldul cu delicatețe.

F.R.E.EUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum