F.R.E.E

Capitolul VI. În întuneric

În întuneric

Imaginea din fața ochilor mei pare desprinsă dintr-un show de televiziune descurajator de slab. Jesper îl apucă pe Chase de braț atunci când nu este atent și îl smuceşte, în încercarea de a-l face să îl urmeze. Reacția brunetului nu întârzie să apară, iar ca şi cum s-ar simți atacat, şi plin de repulsie, îşi trage brațul cu putere din strânsoarea fratelui său mai mare.

Trăsăturile lui Jesper par să înghețe asupra sa, privindu-l cu nervozitate, surprindere, dar şi cu multă băgare de seamă. Ideea că Jesper s-ar teme într-o oarecare măsură de fratele său mai mic îmi traversează mintea rapid, făcându-mă să surâd în interior. Cu toată calmitatea susținută de Chase la suprafață, instabilitatea sa tot reușește să se facă văzută în unele momente, iar Jesper probabil a fost martor la unele dintre acestea.

Observ superioritatea adoptată de Jesper, care aşteaptă ca fratele său să se supună fără comentarii, cât şi furia mocnindă din interiorul lui Chase. Privirea sa este împăienjenită de o sălbăticie pură care pare să explodeze în orice moment. Îmi strâng buzele cu putere, în timp ce aștept, alături de toți ceilalți elevi de aici, următoarele mişcări ale actorilor principali din scenă. Judecând după privirile unora, tind să cred că așteaptă ca Jesper să îl pună la punct pe Chase mai repede, însă eu, şi pot spune că şi prietena mea Rose care stă lipită de mine, cu ochii larg deschişi, ne temem pentru soarta lui Jesper, care n-ar fi întocmai una fericită dacă Chase şi-ar pierde controlul.

O înțepătură sâcăitoare în zona umărului mă distrage de la bătălia celor doi frați şi tresar instinctiv, coborându-mi privirea. Realizez zona tensionată de o arsură imaginară, intangibilă, care îmi determină privirea să se întoarcă, mult mai concentrată, pe Chase. O venă îmi dă în vileag întraga agitație prin pulsațiile dure şi rapide resimțite pe lateralul gâtului, iar atunci când simt apogeul aproape, tâşnesc din rândul de elevi.

Trec pe lângă Ethan şi fratele său, Joshua, care mi-a arătat ospitalitatea institutului printr-o lovitură în maxilar, care s-a colorat în purpuriu, ținând amintirea şi durerea vii, şi ajung mai repede decât mă așteptam în dreptul celor doi frați, diferiți din toate punctele de vedere, atât fizice, cât şi morale.

Constituția lui Jesper este puțin mai solidă decât cea a lui Chase, iar cel din urmă este cu aproximativ cinci centimetri mai înalt şi mult mai sprinten. Culoarea ochilor diferă, asemenea felului în care își ascund sau nu emoțiile. Chase alege să şi le închidă adânc în interiorul său, în timp ce fratele său nu se osteneşte măcar în asemenea activitate, ci, mai degrabă, le amplifică prin mimica feței puternic dezvoltată.

Pielea directorului adjunct este mai albă şi ştearsă, apropiată de nuanța mea, care însă nu îi lasă la vedere vasele de sânge de pe piept sau gât, ci doar îi scot mai mult în evidență cearcănele pronunțate din jurul ochilor căprui. Tenul lui Chase, pe de altă parte, este colorat mult mai viu, nuanța este uniformă şi plăcută, caldă şi îmbietoare, puțin mai închisă decât a mea. Pielea ce îi acoperă degetele are aspect fin, în antiteză cu părul aspru din vârful capului, şi îi confirmă fermitatea şi minuțiozitatea în mișcări.

Asemănarea pe care o deosebesc este tunsoarea formală, observată la toți băieții de altfel, scurtă şi nesofisticată, însă chiar şi în aceste condiții, trăsăturile lui Chase ies într-un mod plăcut în evidență.

Cei doi se întorc simultan spre mine, aruncându-mi priviri năucitoare. Dacă ar fi să fug în acest moment, nu sunt sigură dacă aş face-o din cauza privirii ucigătoare a lui Chase sau din cauza rânjetului lui Jesper, ambele prevestitoare a lucruri rele.