F.R.E.E

Capitolul XVI. Foc şi o Enigmă

16. Foc şi o Enigmă

Încercam să îmi explic cum reuşea timpul să treacă atât de repede atunci când mă aflam în institutul Riverdell, antrenându-mă cu Chase în secret, ferindu-mă la fiecare pas de insistentul Ethan şi de fratele său, care nu-mi dădea pace nici înainte de stingere, însă nu găseam vreun răspuns.

Îmi pusesem la punct un program destul de strict, aşa cum îmi cerea situația, însă fusesem nevoită, în decursul ultimei săptămâni, să înfăptuiesc multe abateri.

După ce Jesper i-a permis lui Chase să fie seniorul care avea datoria de a mă antrena, credeam că nu voi mai avea vreo tangență cu Ethan, însă, în realitate, începuse să se perinde tot mai mult pe lângă mine.

Privirea lui mă înfiora şi încercam pe cât posibil să o evit, însă chiar şi aşa reuşise de câteva ori să mă sustragă din grupul meu de inferiori şi să îmi adreseze vorbe ce mă bulversaseră.

Chase ne observase o dată, atunci când Ethan mă țintuia în colțul holului, turuind în continuu amenințări din cauză că mă comportam ca o laşă care fugea de luptă. Nu îndrăzneam să îi explic cum stăteau de fapt lucrurile, căci eram mult prea concentrată pe rugăciunile mintale în care imploram să nu observe micul semn care nu era acoperit suficient de mâneca tricoului.

Chase îl luase prin surprindere, prinzându-l de la spate şi împingându-l până în peretele apropiat, de care stătusem rezemată.

Îi înțelegeam reacția.

Îmi mărturisise că voia să mă protejeze şi eram destul de sigură că erau mai multe straturi ale acelei dorințe care mă răvăşise. Voia să se asigure că nimeni nu afla de pregătirea mea din particular, așa cum voia ca nimeni să nu-mi descopere semnul puterii, sau vreuna dintre abilități. În plus, existau acele sentimente față de mine care îl împingeau la astfel de acțiuni. Ştiam, pentru că şi eu aş fi făcut aceleași lucruri pentru el.

De la acea întâmplare, Chase mă rugase să îi spun dacă Ethan se mai apropia de mine, căci nu mai aveam problemele de control cu energia, iar acum nu se mai evapora din corpul meu la sperieturi; astfel, Chase nu putea simți atunci când eram într-o problemă, decât dacă era în apropiere şi valurile tulburi ale energiei mele ajungeau la el.

Însă nu îi spusesem de nicio altă amenințare a lui Ethan, pentru că nu voiam să aibă probleme din cauza mea.

Încercam să îmi port singură de grijă, fără a implica nervii sau pumnii lui Chase în povestea cu fostul meu senior. Şi mergea destul de bine, căci evitam să-i răspund în vreun fel lui Ethan. Era mare şi fioros, însă fără prea multe lucruri utile în cap, iar după câteva cuvinte, mă lăsa să plec.

Cu astfel de gânduri în minte, ajunsesem să îmi pun câteva haine în rucsac, împăturite cât mai strâns pentru a avea loc un număr cât mai mare.

Chase îmi spusese că puteam sta maxim o săptămână, atât reușise Mira să ne aranjeze aşa-zisa excursie în interes de studiu şi dezvoltare, din care trebuia să ne întoarcem cu o dovadă clară a intensificării aptitudinilor noastre.

Nu știam exact ce aveam să arătăm, căci nu știam încă în ce fel ne vom doza timpul odată ajunși în Scoția. Teoretic, trebuia să căutăm un grup ciudat de oameni, să îi convingem să ne ajute şi să ne antrenăm intens, astfel încât în fața directorului să ne prezentăm cu un fel de număr de sărit pe pereți ca ninja din desenele pe care le viziona verișorul meu mai mic.

Dar Chase mi-a spus că ne vom descurca.

- Middleton!

Recunoşteam cu ușurință vocea lui Joshua, de care eram sigură că nu mă va lăsa să plec fară vreo urare de bine.