F.R.E.E

Capitolul XIV. Neînțelegeri în Legătură

14. Neînțelegeri în Legătură

Nu trecuseră mai mult de trei ore de când Chase îmi spusese că el era ultimul urmaș dintr-o listă aparent scurtă, de doar şapte persoane. Însă în decursul acestor ore, mintea mea a fost invadată de şi mai multe întrebări pe care nu aveam suficient curaj pentru a le rosti cu voce tare.

Deci Chase nu va avea un copil?

Ce legătură este între amuleta lui şi cea a lui Dominic?

Dacă el este ultimul urmaș, este posibil să moară înainte de a se gândi la întemeierea unei familii?

Era greu să îmi găsesc singură răspunsuri mulțumitoare, din pricina vocilor impunătoare ale fratelui lui Chase, Jesper, şi a tatălui acestora, care țineau un discurs mult prea lung, căruia nu-i vedeam relevanța.

Nu fusesem foarte atentă, însă auzisem că acel incendiu în partea de vest a clădirii izbucnise, ironic, din laboratorul de chimie, exact cum s-a întâmplat şi la fosta mea şcoală.

Elevii care nu aveau habar de programul în care eu, novicii şi seniorii eram implicați au fost trimişi acasă, pentru a nu risca să fim descoperiți de ochii vreunui curios aventurier.

Pompierii au fost mulțumiți să vadă că focul s-a stins rapid şi ușor, unul dintre ei chiar venise lângă directorul adjunct şi ne spusese personal că suntem înafara oricărui pericol datorită echipajului său.

În interior, îmi auzeam gândurile țipând că Chase a făcut toată treaba grea, iar lumea nu avea nicio idee sau vreo intenție de a-i mulțumi.

El stătea departe de mine, în grupul seniorilor din fața mea, pe primul rând, aproape de fostul meu oponent în antrenamente, Ethan. Privindu-l de la distanță, de printre novici, îmi dădeam seama cât de inconfortabil mă simțeam cu absența lui.

În ultimele două săptămâni, pline de antrenamente ziua şi noaptea, până în jur de ora două, Chase s-a aflat mai tot timpul lângă mine. Mă obișnuisem cu răspunsurile sale evazive, cu stabilitatea pe care o transmitea corpului meu, şi mai nou încercam să mă obișnuiesc şi cu abilitățile sale proaspăt descoperite.

Era ciudat cum venisem aici cu Rose, dornică de a descoperi lucruri noi şi faptul chiar se adeverise. Cel mai ciudat, însă, era lipsa lui Rose din preajma mea ce se amplifica pe zi ce trecea şi absența întrebărilor sale legate de cele mai mici detalii.

Ştiam că îmi observase schimbările,  însă nu înțelegeam de ce nu zicea nimic.

- Aşadar, antrenamentul pierdut de astăzi se va recupera în două reprize, în această noapte şi în următoarea, continuă să vorbească domnul director, făcându-mă să îmi îndrept privirea alarmată spre Chase. Asta însemna că pierdeam două antrenamente cu el. Stingerea se va da la ora unu, după ce veți petrece patru ore pe terenul din spatele şcolii. Este un moment prielnic de a vă testa reflexele noaptea, cât şi rezistența la frig.

Şi el mă privea cu aceeași intensitate mascată de o expresie impasibilă, cum mă obișnuise, însă, chiar şi cu mai bine de cinci metri între noi, îi puteam vedea furia mocnindă din ochi. Pielea mi se făcuse ca de găină, simțind o urmă slabă din energia lui venind, ca atrasă de un magnet, spre mine. Ştiam că putea controla acțiunea aceasta, însă ceva îmi spunea că scurgerea de energie nu fusese intenționată.

- Sunteți liberi! strigă Jesper, după ce domnul director ieşise țanțos din sala de antrenament. Toată lumea să fie afară, pe teren, la ora nouă fără cinci minute.