F.R.E.E

Capitolul XI. Căldură

Câteva secunde aerul mi se blochează în plămâni.

Îmi privesc speriată bunicul, gata de a începe să sap un tunel de ieșire din toată această şaradă. Picioarele mi se înmoaie, odată ce senzația palmelor transpirate își face simțită prezența, iar corpul meu paralizează de şoc.

Chase rămâne încordat în fața mea, cu spatele țeapăn şi brațele lăsate de o parte şi de alta a corpului său impunător, de care aş vrea cu disperare să mă agăț acum.

Îmi doresc să îi strâng moliciunea tricoului din bumbac ce îi lasă pielea de pe brațe, slab bronzată, la vedere şi să uit de cuvintele bunicului, de parcă le-aş putea imprima pe tricoul lui Chase, ca praful pe o bucată de material udă.

Bunicul ne privește pe rând, cu un zâmbet infam sub nasul lung şi cocoşat. Aspectul său îmi pare bolnăvicios, însă nu din cauza vreunei maladii, ci mai degrabă din cauza obsesiei pe care o trimite spre mine prin ochii căprui. Mă înfiorează.

Face câțiva pași înspre noi, iar Chase îi blochează complet accesul privirii asupra corpului meu, plasându-se mai bine în fața mea. Simt căldura emanată de trupul său atât de apropiat de al meu şi îmi așez instinctiv mâna rece pe spatele lui. Brațele i se încordează în urma atingerii mele şi își îndreaptă mai tare umerii, încercând parcă să se lățească de două ori mai mult pentru a mă acoperi mai bine.

Îmi dau seama că vrea să mă protejeze, iar gândul îmi trimite furnicături până în buricele degetelor.

- Nu de mine trebuie să o ferești, zice bunicul, pe un ton ce pare sănătos și cumpătat. Eu sunt bătrân şi puterea nu m-ar mai ajuta la nimic.

Chase nu se mișcă din poziția sa, iar atunci când fac un pas în dreapta, mă prinde de mână ferm și cu o agilitate ieșită din comun, fără a mă privi.

A avut noroc.

- Ce ai vrut să spui mai devreme? întreabă el, trăgându-mă din nou în spatele lui, chiar puțin mai aproape. De ce ar trebui să se sacrifice ea pentru noi? Pentru care noi? continuă, iar bunicul surâde destul de amuzat.

- Casimir va distruge echilibrul lumii dacă va pune mâna pe putere. Ava s-ar putea asigura ca el să nu facă niciodată asta, ucigându-se.

Pielea mi se face de găină, iar Chase pufnește disprețuitor la auzul ultimului cuvânt.

- Dacă rămâne bine ascunsă nu o va găsi, deci nu va fi nevoie să luăm astfel de măsuri.

- Este mai bine ca energia să se risipească, desigur, dacă nu se împrăștie şi găsește un alt corp găzduitor. Legătura Avei cu sora sa ar permite energiei un drum sigur spre corpul ei, atunci când Ava ar muri.

- Deci plănuiești să le ucizi pe amândouă, îl întrerupe repede Chase, cu o voce sumbră ce mă face să înghit în sec. Un nod strâns îmi înțepeneşte căile respiratorii, la gândul morții mele şi a surorii pe care nu o cunosc.

- Sunt nepoatele mele, nu le-aş răni dacă nu aş şti că asta ar salva întreaga lume.

Pentru un moment, am impresia că Chase vrea să sară la bătaie, însă rămâne pe loc, respirând puternic, ca după maraton.

- Ai putea să o înveți pe Ava să se controleze, l-ar putea elimina pe Casimir, iar mai apoi toată lumea ar fi în siguranță și fericită, îi propune acesta cu dispreț, strângându-mi mâna în a sa.

Fiind un personaj secundar în întreaga scenă, am şansa de a analiza în amănunt comportamentul şi trăirile lui Chase. Felul în care îmi strânge mâna subliniază niște note discrete de disperare, împletite cu teama de a nu fugi din spatele lui. Vocea îi este fermă, însă îi ascunde tensionarea şi ușoara agitație care iese prin porii săi sub forma unor bobițe fine de sudoare ce se preling pe ceafa lui.