F.R.E.E

Capitolul XXI. Loki și Hestia

Nu tremurasem niciodată atât de puternic, încât să nu reușesc să-mi controlez muşchii corpului.

Mă uitam la Christian care îl țintuise pe Chase de perete, în timp ce încercam să îmi restabilesc ritmul normal al respirației.

Îmi era greu să realizez ce se întâmplase în ultimele minute. Încercasem să îl enervez treptat pe Chase pentru a-i antrena autocontrolul și am sfârșit aproape atacată de el. Ochii lui aurii încă îmi erau întipăriți pe retină și nu voiam să verific dacă încă arătau la fel. 

Oricum, Christian îmi bloca accesul către privirea lui.

Corpul său era aproape de cel al lui Chase, cu umerii lați încordați și cu brațele pe pieptul lui Chase. Nu le puteam vedea fețele, însă puteam simți furia amândurora venind spre mine sub forma unei energii negative. 

Mi-a mușcat buzele până am simțit durerea ce îmi puse din nou sângele în mișcare și m-am ridicat, încet și cu multă grijă, de pe podea. Eram recunoscătoare pentru stabilitatea de care dispuneau membrele mele inferioare, iar în timp ce îmi analizam și restul corpului, căutând vreo posibilă rană deschisă, am auzit vocea joasă a lui Christian:

  —  Loki nu a văzut-o pe Hestia. 

Buzele mele s-au depărtat ușor, unindu-se din nou în urma grimasei ce îmi apăruse pe chip. Îl priveam pe Christian cu aceeași spaimă ce mă traversase și mai devreme. Nu-i înțelesesem cuvintele, cum nu înțelesesem rostul lor. Am înghițit în sec și am rămas în același loc, fără a spune ceva, aproape de marginea patului și în dreptul ușii larg deschise, pe care o simțeam ca pe singura poartă de acces spre siguranță.

  —  Loki nu a învins-o pe Hestia. 

Mica schimbare pe care o făcuse Christian în cuvintele sale ce păreau noul mare motto al zilei mă făcu să-mi mușc din nou buzele, de data aceasta de o nerăbdare apăsătoare. Tonul său vibrase până spre corpul meu, cu o intensitate aproape copleșitoare și cu o amenințare vagă pe care eram sigură că o percepea și Chase. 

A dat rapid din mâini, încercând să se elibereze, însă fără vreo urmă de izbândă. Christian păru să se enerveze și mai mult și îl smuci puternic de umeri. 

  —  Loki nu e Hestia. 

Iar atunci, m-am simțit ca perpendiculara de pe latura unui pătrat — paralelă cu alte două laturi, iar în cazul meu, cu întreaga situație și cu jocul de cuvinte folosit de către băiatul mai în vârstă. 

  — Christian, am șoptit, pe un ton nesigur. 

Nu știam ce aveam de gând să-i spun sau dacă măcar intenționasem să-i spun ceva. Numele lui mi-a părăsit buzele înainte de a avea timp măcar să fac o schiță a momentelor ce puteau urma. 

Christian l-a strâns puternic de un braț pe Chase, izbindu-l cu putere de peretele ce păru să se zguduie pentru un moment. Am putut simți valul de energie ce mă lovi cu aceeași putere cu care mă pusese Chase mai devreme la pământ, însă, de data aceasta, mă ținusem bine pe propriile picioare.  

În fața ochilor mei, Christian se dădu cu pași mici la o parte, lăsând privirii mele cale liberă spre ce mă interesa mai mult. Chase respira adânc, sprijinindu-și capul de perete și strângându-și pumnii pe lâng corp, iar ceea ce mi-a dat curaj să avansez spre el a fost privirea sa înghețată cu care mă obișnuisem. 

Îmi simțeam corpul rece sub acea privire, însă nu-mi părea o senzație neplăcută. Era aproape familiară. 

Mi-am întins încet o mână spre chipul său, însă m-am trezit cu o strânsoare fermă în jurul încheieturii, înainte ca măcar să îi ating pielea cu buricele degetelor. Întorcându-mi capul, l-am văzut pe Christian, din nou, foarte aproape de corpurile noastre, încruntat. Aproape că îmi venea să plec capul văzând privirea cu care mă fixa.