F.R.E.E

Capitolul XVIII. Energie de Argint

18. Energie de Argint

— Ce ai vorbit cu Val? l-am întrebat pe Chase imediat ce și-a făcut apariția în dormitor.

— Tu ce ai vorbit cu Christian? întrebarea lui veni pe neașteptate şi cu o răceală ce mă făcu să mă încrunt.

— A vrut să se asigure că sunt în regulă, i-am răspuns, urmărindu-l cum își căuta ceva în ghiozdanul rezemat de pat. Acum îmi răspunzi? Şi poate îmi spui ce e cu comportamentul ăsta.

Nu fusese niciodată aşa, cel puțin, nu cu mine. Obișnuia să vorbească puțin, să nu glumească mai deloc, însă răutate în tonul lui nu am identificat vreodată. Era ceva nou care nu îmi plăcea şi nu-i înțelegeam prezența.

Își ridică privirea spre mine şi mă analiză atent, după care oftă prelung. Își apucă un tricou negru, rulat ca un sul din ghiozdan şi îl aruncă în pat, după care se apropie de mine.

Dădu să îmi atingă obrazul cu palma sa, însă m-am ferit imediat, făcând un pas în spate. Se încruntă şi își închise pentru câteva momente ochii, moment în care am observat picurii de sudoare ce îi poposeau pe frunte şi pe gât.

Când şi-a deschis din nou ochii, în jurul pupilei sale exista un cerc luminos, de culoarea ambrei ce contrasta albastrul irisului său într-un mod fascinant. Era ciudat, totuși, faptul că la ochiul drept nu era nimic schimbat.

— Mi-a spus câte ceva despre Orestis şi abilitățile lui, însă nu crede că mă poate ajuta prea mult, având în vedere că energia mea e pură, iar a lui... complet distructivă. A promis că o să mă ajute, pentru că asemănarea cu ea e mai puternică decât cea cu fratele lui Lucifer, vorbi Chase, recăpătându-şi vechiul ton calm al vocii. Mi-a zis de o poveste, Ochiul Îngerului, pe care ea a descoperit-o ca fiind reală. Trăirile noastre sunt amplificate de energia pură, care le concentrează în întreaga lor esență. Aparent, trăirile negative se reflectă în ochiul stâng, din care se spune că îi curgeau lacrimi primului înger.

— Parcă era doar metaforică denumirea de înger, i-am spus nesigură, observând cum cercul luminos din ochiul său pâlpâie ușor, asemenea unui bec vechi.

— Este, spuse el, plin de siguranță. Însă poveşti şi legende tot există. Iar Val mi-a arătat că una dintre ele chiar este adevărată. Partea proastă este că obții greu controlul.

— Atunci de ce ai mai activat-o? l-am întrebat, ridicând tonul. Se apropie de mine din nou, relaxându-şi expresia feței.

— Ca să poți să observi lucrurile pe care mi-e greu să ți le spun, oftă el încet, nerupând contactul vizual.

Îmi apucă mâna cu grijă şi o ridică între corpurile noastre, oferindu-i căldura de care avea nevoie. Iar când observă că nu comentez, vorbi din nou:

— Când veneam încoace l-am auzit pe Christian spunându-ți "scumpo".

Şi se opri.

Ştiam că nu avea să continue, căci voia să trag singură concluzia, care m-a făcut să zâmbesc în colțul gurii.

Pâlpâind tot mai slab, lumina arămie din privirea sa dispăru, lăsându-i irişii azurii să strălucească în întreaga lor măreție. L-am lăsat să îmi cuprindă obrazul în palma sa caldă, din care o serie de terminații electrice au venit spre mine.

Încă nu înțelegeam pe deplin ce se întâmpla între noi, cum încă nu știam ce trebuia să fac în continuare. Nu îmi imaginasem vreodată că pot cunoaște astfel de persoane sau că pot fi capabilă de sentimente dintr-un soi necunoscut mie.