The Doctor (in curs de editare-nu poate fi citita)

Capitolul 10 - Babysitter

Dimineata ma trezesc din cauza tusei pe care o aveam. Ma uit la ceas si vad ca era 8:27 , ma ridic imediat din pat,imi iau hainele uscate de pe calorifer si ma imbrac.

Ma uit din nou la ceas si nu stiam ce sa fac,sa mai stau sa vad daca poate bate la usa,sa plec? Apoi am stat si m-am gandit mai bine,ca sigur s-a trezit mai devreme si a venit la usa sa ma anunte , dar eu dormeam ca o nesimtita.

Mi-am luat geanta si am iesit.

Din perspectiva lui Hakan :

Telefonul suna incontinuu pe noptiera , aveam 11 apeluri pierdute de la Iclal si 9 de la Maria.

-Da.

-Hakan,ai innebunit ?! Vino mai repede acasa,Iclal va darama casa daca nu vii cat mai repede !

-Nu ma intereseaza,Maria. Spune-i ca am avut mult de lucru la firma,nu-mi pasa. Gasesti tu.

-Hakan , te rog.

-Du-l tu pe Mert azi. Acum ma duc direct la firma,nu vin acasa. Il iau eu cand iese.

Inchid telefonul si ma pregatesc sa ies cat mai repede inaintea Amandei. Ies pe usa si ma gandesc sa bat la usa sa vad daca s-a trezit sau daca a plecat,dar nu imi permit sa fac asta,asa ca am coborat la receptie.

-Buna dimineata,domnule Kozan !

-Buna dimineata . Ati vazut cumva mai devreme o femeie bruneta imbracata cu o geaca neagra si niste blugi albi plecand ?

-Din cate imi amintesc,nu.

Deci nu coborase. Ma gandeam eu,era prea devreme. Voiam sa urc din nou,dar nu avea sens ,asa ca mi-am luat o cafea si am asteptat-o pe canapea , in hol.

Din perspectiva Amandei :

Usile liftului se deschisera si eu pasesc afara. Raman pe loc cand il vad pe dl. Kozan stand in hol ,pe canapea,band cafea. Acesta se ridica imediat cum m-a vazut. Imi continui drumul pana ajung in fata lui.

-Buna dimineata.

-Am crezut ca ai plecat.

-Pot spune acelasi lucru despre dumneavoastra.*zambesc timida. De unde ati stiut ca nu am plecat?

-M-am gandit. Sa mergem.

Afara inca mai ploua incet , imediat cand portarul i-a adus masina,acesta s-a si urcat in ea.

-Ce faci? Urca.

-Eu.. O sa merg cu taxiul.

-Glumesti? Sunt o gramada de km pana acolo. Te duc eu.

-Nu vreau sa va mai deranjez si asa v-am deranjat destul.

-Casa ta e in drumul meu , nu ma deranjezi. Urca.

Nu am mai stat pe ganduri , caci afara incepea sa ploua din ce in ce mai tare si am urcat.

-Puteam lua un taxi , nu imi place sa deranjez.

-Am vorbit despre asta deja. Va e foame?

Ce ma deruteaza cand ba ma tutuieste ,ba imi vorbeste cu dvs.

-Putin,dar voi manca cand ajung acasa.

-O sa opresc imediat undeva sa ma duc sa va iau ceva de mancare.

-Poate nu m-ati auzit,am spus ca mananc cand ajung acasa.

-Nu esti sunteti singura care va e foame,si mie imi e.

La cateva minute si opri masina pe dreapta si traversa la patiseria de peste drum. Cand alerga inapoi spre masina,am vazut ca avea 4 pungi in mana,chiar nu a glumit cand a zis ca ii e foame.