Intrepidus (Lumi Blestemate #1)

Capitolul 9

Plutea în derivă într-o mare ciudată și întunecată. Nu putea simți nimic, nici măcar valurile specifice sau tremurul plăcut al apei. Credea că se află într-o mare, dar adevărul este că nu știa unde este. Avea senzația de plutire, dar nu putea fi sigură de nimic din jurul ei. Era doar ea și un gol imens în jur, lucru care îi dădu puțin de gândit. Recunoscu cu dificultate locul, același abis, și se întrebă ironic cum a putut crede să se află într-o mare. Spre deosebire de data trecută, acum știu ceea ce trebuie să facă. Se relaxă profund, lăsând totul să treacă pe lângă ea, iar timpul, ce nu îl putea număra, să se scurgă lin.

Avea un sentiment ciudat, ca de nesiguranță combinată cu o liniște profundă și relaxantă. Undeva în interiorul ei, cel puțin atât cât putea percepe, ceva se agita puternic și nu avea liniște. Avea vaga senzație că în pântece îi sălășluiește un șarpe ciudat ce încearcă să iasă la suprafață prin piele. O încerca, o făcea să își dorească să găsească acea pace de care avea nevoie, dar ciudățenia din interiorul ei nu îi dădea pace.

După o perioadă, suficient de mult timp încât să se plictisească până și de snezația ciudată din pântece, ceva se întâmplă. Apăru aceași senzație ca și prima dată, simți că este mângâiată. Încântarea și nerăbdarea de a scăpa din acel loc o făcu să se lase pradă întregului fenomen. Merse în direcția în care era trasă ca un magnet și nu privi înapoi, la acea senzație de relaxare falsă. De această dată era mai nerăbdătoare să scape din acel loc odios și întunecat, mai ales când știa că exista o mică posibilitate să fi supraviețuit lacului ciudat.

Conștiința îi reveni, mult mai rapid decât data trecută. Din păcate pentru ea, toate o copleșiră mult prea rapid. O durere puternică din capul pieptului o făcu să se trezească panicată şi speriată. Deschise ochii alarmată şi inspiră adânc aer în piept. Spre bucuria ei, putea să respire aer, pentru că apa ce a înghiţit-o nu i-a permis să inhaleze aer.

Un implus a făcut-o să se ridice, ca şi cum nu şi-ar fi putut controla corpul, iar ea se trezi presată de două mâini. Auzi o voce vorbindu-i, dar nu putea înţelege ceea ce îi spunea. Tot ceea ce putea percepe erau nişte silabe ce ar fi trebuit să formeze cuvinte, dar ele nu formau nimic. Glasul ce îl auzea nu părea a fi familiar deloc, iar abilitatea ei de a distinge un mic sentiment doar din auz dispăru. Putea doar să audă, atât.

Clipi de mai multe ori ca să poată vedea ceea ce are în faţă, dar i se părea imposibil să poată distinge ceva înafara celor câteva pete de culoare ce le vedea în faţa ochilor. Erau opace, iar una dintre ele, mai întunecată, îi atrase atenţia. Dintre toate ea era cea mai dinamică şi mai agitată. Se fâţâia dintr-o parte în alta şi nu dădea semne că s-ar putea opri locului cândva, indiferent de consecinţe. Comportamentul ei ciudat, culoarea ușor închisă și agitația ce o înconjura o atrase. Privii pata de culoare încontinuu şi clipi de mai multe ori. Era curioasă ce se ascundea în spatele deformărilor date de ochii ei şi cine era persoana care nu putea să se stăpânească. După mişcări se putea înţelege că îi vorbea şi că îi spunea cuvinte cu mult patos, dar ea tot nu le putea înţelege. Doar o privi și se întrebă ce chip ascundea o asemenea stare.

O altă pată de culoare apăru în cadru, iar ceva rece o atinse. În ciuda acelei atingeri simţi cum întreg corpul îi este cuprins de un foc imens ce o mistuie cu putere. Era atât de puternic şi de intens încât simţi, încă o dată, că rămâne fără aer. Încercă să se ridice şi să scape de acea atingere. Se împinse în pământul pe care îl simţi sub trup şi încercă să se elibereze. Prinse de una dintre cele două mâini ce o ţineau încăpăţânate locului şi încercă să se scape de ele. Nu reuşi să le clintească nici măcar puţin, aşa că îşi înfipse unghile degetelor în carnea lor. Simţi cum ele intră şi se afundă în ceva tare şi rezistent, dar ei nu îi păsa decât de focul ce o lăsa fără aer. Lovi în toate direcţile, mai întâi încercând să nimerească faţa petei întunecate de culoare, apoi cealaltă pată ce apăruse în cadru. Îşi folosi mâinile pe post de gheare şi lovi în jur, dar nu nimerise nimic, nici măcar o bucată de material al uneia dintre pete.