Intrepidus (Lumi Blestemate #1)

Multumiri + Bonus

Sunt multe persoane cărora ar trebui să le mulțumesc, dar nici una nu e mai importanta ca tine, dragul meu cititor! Ai rezistat până aici, sunt sigură că te-am frecat dintr-o stare în alta, dar am făcut-o în scopuri nobile! Eu m-am jucat si am experimentat, tu ai explorat "lumea" mea . Toată lumea a avut de câștigat. 

Printre altele, îi mulțumesc lui B_M_TEO , care m-a ajutat să evoluez și mi-a dat câteva mici sfaturi (puteți trece pe la Reîncarnarea ei, are idei mai mult decât interesante!). 

Altă persoană ce merită mulțumiri este una dintre micile mele surse de inspirație, MULȚUMESC KITTY! (xXxZall_KeSsYs). Habar nu ai câte idei trăznite, nebune, ciudate, poker face, îmi dai. Trebuie să recunosc, ai și de unde să mi le dai. 

Gata! Nu vă mai țin, știu că toți vreți fragmentul așa că...

Fragmentul din Volumul II:

Vrăjitoarea, entiatea de culoare violet, se retrase într-una dintre locurile ei frecventate des. Intrase în peștera lui. Lupul de culoare închisă, slăbit și plin de noroi, își ridică capul de pe o stâncă, cea mai îndepărtată.

Entiatea lovi cu bastonul în pământ. Din neant se materializă o căprioară moartă. Lupul privi lung la hrană, văzându-se în ochii lui foamea ce îl încerca. Teama de a se afla în fața unei asemenea forțe îl făcuse să nu se repede la pradă, deși era mai mult decât flămând.

— Este al tău, Alpha, spuse entiatea. Fă-ți pofta.

Lupul se ridică de pe podea cu greutate. Corpul îi era atât de slab încât blana parcă stătea să cadă. Oasele îi erau vizibile și se mișca cu o imensă dificultate. Se mișca încet, în mare parte din cauza fricii.

Entiatea trecu dincolo de căprioară și pătrunse mai adânc în peșteră. Trecu prin perete, dincolo de mirajul făcut de ea, și pătrunse în mijlocul undei adunări. Celelalte entități o priviră, dar nimeni nu spuse nimic.

Dintre toți, Vârcolacul înaintă grăbit către ea. Culorile lui încă erau strălucitoare, demonstrând existența unui vârcolac. Vampirul, singurul abia vizibil, nici măcar nu își ridică privirea.

— L-ai adus? întrebă Vârcolacul.

Vrăjitoarea dădu din cap, scoțând din interiorul violetului ei un ghem de lumină. Semăna cu luna de pe cer, avea aceeași importanță, aceeași culoare. Dar nu avea la bază sacrificiul unei persoane, un suflet întemnițat în interior.

Entiatea puse sfera pe stânca din mijlocul acelei încăperi întunecate. Celelalte entități  se adunaseră în jurul ei.

Vrăjitoarea privi către Vampir. Era atât de slăbit, atât de transparent, încât abia se mai putea vedea.

— Nu-ți face griji, frățioare, voi găsi o modalitate de a te readuce în puteri.

— Și Vârcolacul? întrebă el. Nu ne poți readuce pe amândoi fără să creezi suspiciuni.

Vrăjitoarea aruncă o privire către Vârcolac, apoi către sferă.

— Înainte de existența Stâncilor Sângerii, Ayra a făcut o vrajă ce a învins infertilitatea. Am nevoie de acea vrajă.

Privirea Vârcolacului căzu pe globul de amintiri sub formă de lună. Între timp, Vampirul ajunse la cercul din jurul stâncii.

— Pe tine, dragul meu Vampir, te voi lega de fiica lui Rower, spuse Vrăjitoarea. Nu o poți influența, dar te va păstra în putere suficient cât să reziști până te voi readuce cu un supus complet.

Vampirul privi lung la mica lună din fața lui. Își întinse mâna către paloarea ei, în timp ce frații și sora lui făcuseră același lucru. La scurt timp, chiar înainte ca Alpha să își poată înfige colții în carnea căprioarei, amintirile Ayrei se revărsară spre ei.

Dragilor, ca de obicei vă întreb, aveți întrebări? Eu aștept cu drag orice nelămurire sau mesaj :3 

Vrea cineva dedicație, la capitolele deja postate?