Intrepidus (Lumi Blestemate #1)

Capitolul 22

Dragilor, a durat ceva mai mult, dar va asigur ca a meritat asteptarea. 

Melodia de la media se potriveste cu Anis atat de bine, incat nu m-am putut abtine sa nu o leg de capitol. Eu una o ador, este printre preferatele mele. 

Alta luna trece in zbor, dragilor! Nu uitati sa va distrati, si, mai ales, ca mai exista un capitol!

P.S.: Anna este reîncărcarea lui Elley, în cazul în care ați uitat, adică sunt cam aceeasi persoana

A stiut că s-a întors la realitate în momentul în care simți o mână rece, osoasă, atingându-i gâtul. Nu voia să deschidă ochii, nu voia să îi vadă, atât pe Anis, cât și pe Anna, reîncarnare lui Elley. Voia să rămână în acel întuneric, să se bucure de acea singurătate și siguranță cu care a fost în ultimii douăzeci și trei de ani.

Degetele se strânseră mai puternic, dar el nu reacționă. Șocul de a-i fi dezvăluit secretul, de a se confrunta cu faptele sale, îl făcuseră să fie neglijent. Îi permise vampirului să îl prindă de gât, deși știa că avea să îl pedepsească pentru cele facute.

Când auzi un scâncet, se trezi în simțiri. Deschise ochii. Se sperie, crezând că Elley era rănită din cauză lui Anis. Ba chiar privi cu furie către vampir, ignorând faptul că încă avea o mâna pe gâtul lui.

Spre surprinderea lui, o văzu pe Elley teafăra. Se simți ușurat de îndată. Stătea în șezut pe marginea mesei de piatră, cu spatele către ei, dar plângea de îi rupea inima. Rivalul său în dragoste avea o mână petrecută pe după mijlocul ei, strângând-o în brațe, ca pe un copil, lucru ce părea a fi adevărat. În comparație cu ea, Anis părea un uriaș, statura lui de vampir fiind mai accentuată ca de obicei.

— S-a terminat, spuse Anis, mângâind-o pe spate.

Elley clătină din cap. Abia o văzu cum îl tine în brate, de parcă  era agățată de el, mai ceva ca un copil mic. Avea mâinile petrecute pe după mijlocul lui, iar capul îi era sprijinit de piept. Suspina și tremura, ca și cum ar fi cuprinsă de friguri.

— Ești cu mine acum, nu ai de ce să te temi, spuse Anis.

În zadar, ea tremura și mai puternic.

— Am pierdut totul, plânse ea.

— Ba nu e adevărat, ne-am regăsit.

— Cu ce preț? Moartea vârcolacilor mei și ura lor?

Anis oftă, înfrânt. Alpha profita de situație din plin. Îl pocni peste mână și se îndepărtă un pas. În secunda următoare se trezi cu o pereche de brațe în jurul lui. Fu imobilizat de la spate de ajutoarele lui. Mârâi, enervat se intervenția celorlalți vampiri și cele întâmplate. Nimeni nu părea să îl bage în seama, nici măcar cei doi îndrăgostiți din fața lui. Părea pierdut, lipsit de orice putere, iar lipsa fricii din vampiri îl făcu să fie temător.

— Nu te teme, iubita mea, o să fie totul bine.

Alpha mârâi, văzându-l atât de intim cu Elley/Anna. Deveni gelos pe atenția ce o primea vampirul și se enerva că nu era băgat în seamă, deși mârâise fioros. Erau prea absorbiți unul de celălalt, prea atrași de regăsirea lor, ca să le mai pese de ceva, iar acest lucru îl scotea din minți.

— Cum ai știu? vorbi Alpha. Cum ai știut cine este? Am avut grijă ca Ayra să nu poată face nici o vrajă fără permisiunea mea.

Anis o sărută pe creștet și îi aruncă o privire plină de ură. Acum avea atenția celor doi, dar nu era ceea ce se așteptase. El voia să fie privit de Elley, cu dragoste și înțelegere, nu se Anis, cu ură și dușmănie.