Intrepidus (Lumi Blestemate #1)

Capitolul 11

Dimineața următoare veni foarte târziu. Soarele era de multă vreme sus pe cer, iar căldura ce încă o mai oferea era deja destul de puternică. Atunci când Anna se trezi, un aer proaspăt și rece o învălui de îndată. Îi făcu întreg corpul să se cutremure cu un fior. Pielea i se făcu de găină, dar o trezi. Prinse de plapuma ce o acoperea, ce ştia că este călduroasă, ca să se acopere mai bine şi să se încălzească. O trase până sus de tot, sperând la încă un dram de bunăstare. Când îi atinse bărbia şi îi simţi răceala şi moliciunea, se trezi de-a binelea, deși ar fi vrut să doarmă mai mult. Amintiri cu cele petrecute pe timpul nopţii îi învăluiră mintea şi o făcuseră să se îngrijoreze. Nu știa cum va reacționa el atunci când va descoperi că nu își petrecuse noaptea cu Elley ci cu ea, și nici nu își dorea să îi vadă suferința din privire. Era foarte clar pentru ea că inima lui aparținea acelei femei, care mai mult decât sigur era mama lui Rower, și știa că va fi dezamăgit. Prefera să plece în grabă, să nu fie observată de el, doar ca să nu fie privită cu acel regret. Știa că o va sfâșia dezamăgirea lui, mai ales dacă va fi îndreptată către ea.

Ca să plece în liniște, fără să îl trezească, așa cum s-a întâmplat în timpul nopții, trebuia să se asigure că el încă doarme. Ascultă preţ de câteva secunde ceea ce ar putea să îi dea de înţeles că el doarme, dar nu putuse să audă nimic. Singurul zgomot ce îl putuse percepe fu perdeaua geamului, ce flutura în băiata vântului. Ceea ce ar putea fi o respiraţie profundă şi liniştitoare lipsea cu desăvârşire.

Sperând să fie lăsată singură, să nu îl găsească nervos în primele momentele ale dimineţii, sau măcar să nu îl fi auzit, se întoarse către cealaltă parte a patului. Fiecare porţiune ce era dezvăluită din camera lui îi dădea speranţă şi o făcea să se simtă mai bine pentru că nu îl întâlnise. Încă. Atunci când descoperi că patul este gol şi că a fost lăsată singură, se simţi în culmea fericirii, deși știa că este un semn rău. Se ridică în şezut şi pipăi locul în care dormise el. Perna încă avea forma capului lui şi era caldă. El nu plecase de mult. Spera ca el să fi plecat la baie și să se poată strecura în liniște la parter, spera ca el să nu o fi observat. Spera, era tot ceea ce mai putea face.

Respiră uşurată şi privi pe geam. Cerul era ușor întunecat şi prevestea ploaie, soarele de mai devreme dispăruse sub un nor întunecat. Spera că îl va convinge să Alpha să nu o scoată la o tură de antremanet, nu îi plăcea ploaia, cu atât mai puțin să alerge prin ea și să se lupte.

— Ai dormit bine?

Tresări, speriată să audă o voce în cameră. Privi grăbită în stânga, apoi în dreapta şi în cele din urmă în faţa ei, dar nu văzu pe nimeni. Îşi dădu seama că vocea proveni din spatele ei doar atunci când auzi paşi venind din acea direcţie. Se întoarse pe jumătate şi îl văzu pe Alpha păşind agale prin cameră. Spre deosebire de noaptea trecută, sunetele ce le scotea erau mult mai silenţioase, nu mai tropăia şi nu o mai intimida aşa de tare. Cel puţin nu după noaptea petrecută împreună.

Nu îi putuse vedea chipul, deşi ar fi dorit să îi vadă trăsăturile ce i le dădea o dimineaţă târzie. Se întreba dacă faţa îi era brăzdată de linii roşi, din cauza poziţiei în care dormise, dacă avea ochii umflaţi de somn sau dacă pielea îi era aspră. Se întreba cum arată el şi cum îl văzuse Elley în fiecare dimineaţă pe care o petrecuseră împreună. Părul lui ar fi fost ciufulit în toate direcţile, dat fiind că nu s-a trezit de multă vreme, dar era mult prea scurt ca să îl poată vedea. Se întrebă, privindu-l, dacă mai era la fel de frumos cum a fost noaptea trecută și dacă încă mai zâmbea.

— Ai dormit bine? repetă el.

Vocea lui era groasă, mult mai groasă decât de obicei, iar tonalitatea ei nu o mai speria, ba din contră, o făcea să se simtă mai bine. Singurul lucru care o alarmă fu tonul de seriozitate şi duritate din el. Era mult mai mare decât de obicei. Îi creă o senzaţie de teamă şi se simţi în pericol. Chiar dacă îi cunoscuse latura blândă și tandră, nu uită că el era în continuare o bestie a iadului.