Intrepidus (Lumi Blestemate #1)

Capitolul 16

Mai târziu, în acea seară, Alpha o duse în casa vrăjitoarei. Îi oferise destul timp înainte de cină, îi oferise un rând nou de haine și îi pregătise apa pentru baie. Se purtase frumos cu ea, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, în timp ce fiecare apropiere o măcina pe interior. Atitudinea lui indiferentă, lipistă de orice griji, ca și cum totul ar fi perfect normal, o făcea să vrea să îl vadă reacționând în orice fel. Ar fi fost mai mulțumită dacă i-ar fi reproșat un cuvânt usturător sau dacă ar fi țipat la ea, dar nu putea suporta să îl vadă atât de calm. Pentru ea era un lucru evindent deja ceea ce se petrecea, Alpha era mulțumit că se întoarse și o convinse să rămână, nu că, îndr-adevăr, simțea ceva pentru ea, lucru ce o întrista enorm.

Totuși, de îndată ce trecu în interiorul casei Vrăjitoarei, o stare puternică de euforie o cuprinse. Fu întâmpinată cu o îmbrățișare și un sărut părintesc pe obraz, fu complimentată, deși hainele de pe ea erau extrem de largi. Se interesase de starea ei, dacă o doare ceva, dacă are nevoie de unguent sau își dorea să i se schimbe pansamentul. Ba chiar i se oferise cel mai apropiat și mai un loc din toată casa, doar ca să se simtă bine. Ayra pregătise o cină imensă, plină cu fel și fel de bunătățuri. Tocmai se pregătea să întindă masa și să pună tacâmurile, când ei îi pătrunseră în casă. Alpha o ajută să termine, deși ea susținuse tare că se descurcă.

— Sper că vă este foame, spuse ea, privindu-i când pe unul, când pe celălalt. Am făcut friptură!

În timp ce Alpha trecuse pe lângă ea, o atinse pe umăr. Îi transmise o mică undă plăcută prin corp și, fără să se poată controla, zâmbi larg. Conducătorul îi răspunse, voios nevoie mare, și o privi lung. Să îi vadă zâmbetul pe chip era o adevărată premiera, doar în noaptea când o confundase a avut șansa de a-l vedea zâmbind. Faptul ca o făcea acum îi dădu o senzație plăcută și o făcu să se simtă fericita. Menținuse contactul vizual câteva momente, timp în care Ayra se așeză și ea pe un scaun. Observând că este singurul rămas în picioare, se grăbi să ocupe locul din capul mesei, chiar lângă ea.

— Oriunde în lume pleci, mâncare ca la Ayra n-ai să găsești! spuse el voios.

În timpul cinei discutaseră o multitudine de lucruri, care mai de care mai interesante. În aceeași măsură, vorbiseră lucruri banale și lipsite de sens. Toate o fascinaseră și o făcuseră să vrea să afle mai multe despre sat și cât de multe lucruri fascinante avuseseră loc. Singurul subiect despre care nu se discutase era ea și asemănarea fizica ce o avea cu acea criminala din sat. Nu aflase dacă ea mai trăia sau au fost izgonită, nici măcar nu i se spuse dacă se va întoarce sa își continue crimele sau ce a determinat-o să ucidă atâția vârcolaci.

Află de câteva tradiții vechi de secole și i se spuseseră o grămadă de povești. Spre surprinderea ei, află că Rower era mai mare decât crezuse inițial, ba chiar erau atât de apropiați de vârstă încât doar câteva luni îi depărțeau. O deducere simplă îi spuse că Alpha era de două ori mai mare decât ea, lucru care nu doar că o surprinse, ci o făcuse să aibă un mic șoc. Îl privise cu coada ochiului multă vreme, încercând să îi deducă anii înaintați pe chip. Nu avea nici un rid care să îi sugereze vârsta. Dacă nu ar fi știut că are un copil de aceeași vârstă cu ea ar fi putut să îl creadă ca fiind cu, maxim, cinci ani mai mare. Toate ridurile ce le putea avea pe chip proveneau de la veșnica lui mască de conducător, mereu serioasă și ușor încruntată. Acum, când stăteau la masă și povesteau diferite întâmplări, masca îi dispărea, fiind mult mai atrăgător și plăcut decât îl văzuse înainte.

Nu durase prea mult până când soarele apuse complet, iar întunericul îi crease o mică urmă de teamă în piept. Alpha își lipi piciorul de ea, pe sub masă, iar atunci când îl privi, observă că o încurajează să nu îi fie frică. Ceea ce nu știa el era cât de mult ura noaptea și cât de teamă i se făcuse de venirea ei. În urma cu câtva timp adorase întunericul, dar experiențele nefericite din timpul ei o făcuseră să își dorească să nu apună soarele niciodată. Înghiții în sec și îi mulțumii din ochi pentru sprijin.