Paradise

Ma distrugi psihic!

Ok, cum am promis, o sa postez un capitol nouuu😈

E deja vineri si mama a ajuns acasă, mi-a spus ca matusa a trebuit sa fie internata deoarece a făcut o criza la stomac . Sper sa se facă bine curând.
E abia ora 12, decid sa mai intru puțin pe facebook, poate printr o minune o sa am ce face.
Ma uit la poștari si ma tot uit, ma tot uit, ma tot uit, stop!
"Dreams Camp se deschide din nou pentru reuniunea elevilor si a mentorilor, bineînțeles ca inca va puteți înscrie pe pagina officiala a taberei , http\dreamscamp123.com. Înscrierile se pot face pana in data de 3 iunie când se va desfășura mare redeschidere a taberii. Va așteptam in număr cat mai mare pentru a ne distra împreună. Mai multe detalii găsiți pe link-ul menționat mai sus."

Ok..deci Dumnezeu ma iubește! As fi atât de fericita ca macar anul acesta sa pot merge. Adică, luna viitoare fac 15 ani, practic sunt adolescenta si cred...de fapt nu, sigur, pot avea grija de mine intr-o tabără cu mai multi copii de varsta mea, si vor mai fi si mentorii care ne vor supraveghea, ce se poate întâmpla rău?
Ziua următoare:
-Nu!
-Dar mama!
- Nu, Isa, nu te vei duce in nicio tabără! Am mai avut discuția asta anul trecut.
- Dă-mi un motiv pentru care nu as putea merge!
- Ești iresponsabila si nu ai știi ce sa faci in caz de vreun pericol, mereu te panichezi din orice.
- ....doua motive? *spun rânjind fals*
- Decizia mea e luata, vei rămâne cu mine acasă unde vei fi in siguranță.
-Tu chiar nu înțelegi ca îmi furi cei mai frumoși ani ai vieții mele si ii incui dintr-o nenorocita de camera? De ce nu pot sa am o viață? De ce nu înțelegi ca nu mai am 7 ani si ca sunt destul de responsabila? De ce nu vrei sa ma înțelegi niciodată? In halul asta o sa înnebunesc mama, nu o sa pot comunica cu nimeni, nu o sa fiu in stare sa dau ochii cu nimeni. Asta vrei mama? Vrei sa ma distrugi psihic? *spun eu cu lacrimi in ochi si poate prea dur*

Mama nu mai spune nimic, doar sta uimita cu o farfurie proaspăt spălata la câțiva metrii de mine. Probabil nu se aștepta sa ma revolt , nici eu nu m-aș fi așteptat la asta acum un an. Dar nu îmi pare rău, acum știe tot ce gândesc.

-Scumpo, eu îți vreau doar binele...*spune ea in timp ce se aproprie cu pasi mici de mine*

- Îmi vrei binele? *spun urcând pe prima treapta a scărilor care ma duc către camera mea* Pff, te aștepți sa te cred? Tie îți pasa doar de bani! Ca nu vei mai avea bani de cheltuit aiurea daca îmi dai bani pentru un bilet pana in Constanta, mereu pui banii pe primul loc in loc de fericirea fiicei tale. *simt cum o lacrima mi se prelinge pe obraz așa ca hotărăsc sa fug in camera mea*

O aud pe mama strigandu-ma dar nu ma întorc. Fug direct in camera mea si ma incui acolo plângând. De ce nu poate sa ma înțeleagă si pe mine macar o data?