Impreuna sau nu?

1.7K 119 39
                                    

Pov.Isa:

Ma trezesc cu o durere ingrozitoare de cap. Nu pot nici sa deschid ochii. Ma stramb din cauza durerii si incerc sa ma ridic dar degeaba, imi simt corpul prea greu si ma prabusesc din nou in pat. Dechid ochii si ma trezesc intr-o camera complet necunoscuta. Nu sunt acasa. Unde sunt? Apoi imi deruleaza in cap toate scenele de aseara.
Ohh, nuu! M-am urcat pe Vlad? Jur ca nu mai beau in viata mea.

Ma frec la ochi si ma ridic in sedere. Maaamaa ce ametesc. E foarte liniste. Nici nu ma mira, e doar 8 dimineata. Trebuie sa iau rochia pe care o aveam inainte pe care o vad proaspat spalata si asezata frumos pe un fotoliu de piele. Oare au intrat parintii Elizei aici? Si oare m-au vazut? Ce toanta sunt! Daca au intrat e clar ca m-au vazut.

Picioarele mele ating parchetul si tresar pana cand ma obisnuiesc cu senzatia rece. Ma duc catre pantofi si ii iau in mana. Abia pot merge pe propriile picioare, dar sa mai port si tocuri?
Matusa o sa ma omoare pur si simplu. Sper totusi sa nu o fi sunat pe mama.
Iau rochia si pornesc usor spre usa care dintr-o data se deschide si pe ea intra Eliza.

Eliza: Neata. *spune zambind*

Ok, fata asta ori s-a drogat, ori e beata, ori si-a pierdut memoria si nu stie cu cine vorbeste.

- Mm...heii..
Eliza: Sper ca ai dormit bine. Am spalat eu pentru tine rochia. Uite *spune dandu-mi niste balerini* Cred ca o sa ai nevoie de ei.
- Multumesc...*spun inca socata*
Eliza: Pentru putin *apoi iasa*

Asta a fost ciudat. Dar totusi, ii sunt recunoscatoare pentru asta. Ma incalt si apoi ies din camera. Cobor usor scarile observand gramada de oameni care dormeau peste tot in living, bucatarie si chiar ai pe scari.
Il caut din priviri pe Vlad dar nu il observ. Cred ca a plecat. Sau e in camera Elizei...nici nu vreau sa ma gandesc.

Pasesc afara, e destul de cald. Asta e bine. Imi verific telefonul si nu vad niciun apel sau mesaj...asta e ciudat. In 10 minute de mers pe jos ajung acasa. Intru incet dar nu gasesc pe nimeni jos apoi ma duc catre camera matusii si a unchiului, o deschid incet si ii vad dormind dusi. Am uitat ca ei adorm o data cu gainile.
Ma duc in camera mea si ma schimb in ceva mai lejer apoi ma arunc in pat adormind din nou.

Pov.Vlad:

Oare ce face? Cum se simte? A intrat cineva peste ea? De ce nu da niciun semn? A plecat sau e tot acolo? De ce imi pasa asa mult?
Mi-e teama sa nu fi facut vreo tampenie asa ca mai bine o sun pe Eliza. Pe cine pacalesc? Ea oricum nu mi-ar spune daca ar fi patit ceva. Decid sa o sun pe Andra ca sa imi dea adresa ei.

La al treilea bip raspunde:

Andra: Cine moare de m-ai sunat la ora asta?
- Eu mor. Da-mi si mie adresa Andrei..ăă..a Isei, Doamne.
Andra: Si mie ce-mi iasa din asta?
- Faci o fapta buna.
Andra: Am deja locul rezervat in rai.
- Hahaah, lasa astea si da-mi-o.
Andra: Okey, okey. Dar daca aflu ca ii faci ceva te ucid.

Imi dau ochii peste cap si ea imi dicteaza adresa, o notez pe o foaie, inchid si apoi ma imbrac. Imi iau un tricou alb , blugi negrii si vans urile mele negre apoi plec.
In 10 minute ajung si sun la usa iar la usa apare o tipa blonda pana in 30 de ani.

- Buna ziua
?: Buna ziua. Cine esti?
- Eu..,amm...sunt un coleg de al Isei. E acasa? Avem de lucrat la un proiect.
?: Oo, sigur. Isa e in camera ei, cea de acolo. *spune aratand spre o usa alba.
Intru multumindu-i si bat la usa. Niciun raspuns. Apas usor pe clanta si intru. Suflu usurat cand o vad in pat dormind. E atat de frumoasa.
- Ma bucur ca esti bine. *soptesc eu asezandu-ma pe scaunul din fata ei*
Ea zambeste. Ce? M-a auzit? O vad deschizand ochii privirea ei intersectand-o pe a mea.

- Iar te prefaci ca dormi?
Isa: Daca ai de gand sa tipi din nou la mine mai bine iesi afara!
- Bine!* Spun ridicandu-ma de pe scaun si plecand*
Am vrut doar sa vad daca e bine dar ea inca e cu fițele ei. Jur ca era mai bine daca nu venea!!

E cam scurt, stiu. Dar sunt rupta de somn. Am invatat pana tarziu pentru testele alea (am uitat cum le spune) de pe clasa a 8-a. Stiti voi de care zic. In fine. Nu uitati de un mic vot si com. Ale iasa, phaa Muntencelor.😎

ParadiseUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum