Cristi se ridica relaxat de pe scaun si il împinge pe Vlad in lac. Doamne, lacul e destul de adânc, sper ca știe sa înoate.Nu il am prea mult la suflet dar nu vreau sa moara.
Ma liniștesc când il vad ridicandu-se la suprafața
Vlad: Am zis sa faci ceva , nu sa ma împingi in lac!
Cristi: Ba, daca nu te împingeam acum puteai să-ți mănânci bărbăția desi mureai de foame daca o făceai.
Toată lumea râdea mai puțin eu, ce e așa amuzant in...aaa! Ma prind mai greu când vine vorba de rekturi.
Vlad: Ajuta-ma in pl mea sa ies de aici.
Cristi : Mai ai așa ceva?
Vlad: Știi ceva? Du-te naibii ca ma descurc si singur!
Cristi da din umeri si vine înapoi spre locul sau.
Vlad se chinuie de 10 minute sa iasă din lac, si desi nu ma încânta ideea, conștiința mea îmi spune ca ar trebui sa il ajut.
Ma ridic de pe scaun si merg către puntea lacului.
Vlad: Si tu ce vrei? *îmi spune in scârbă aproape scuipandu-ma *
- Pai...ămm...
Vlad: Zi o data, nu am toată seara la dispoziția ta
- Ești intr-un lac, oricum nu ai unde sa mergi.
Întind mana către el ca sa il ajut iar acesta se uita ciudat la ea.
Vlad: Ce faci?
- Incerc sa te ajut, pana la urma a fost vina mea oarecum.
CITEȘTI
Paradise
FanfictionO rogi pe mama ta un an întreg sa te lase in acea tabără, te bucuri pentru ca intr-un final reușești s-o convingi. Dar ce se întâmpla daca tabăra nu e așa cum ți-o imaginai? Când oamenii nu sunt exact cum te gândeai? Vrei sa știi mai mul...
