Au trecut si cele 2 zile de groaza. Acum îmi strâng lucrurile si tona de mâncare pe care mi-a adus-o mama desi doctorul i-a spus clar sa nu facă asta.
Inca mai tușesc dar iau niste pastile pentru asta. Zilele astea a fost Cristi la mine, ciudat, sa va zic si vouă cum a fost:
Acum o zi in urma:
Mama: Daca vrei sa mai mergi in tabără stai departe de lacuri si mai ales de copilul ala, ti-e clar?
-Mi-a fost clar de când ai spus-o a treia oara mama
Mama: Bun, acum ia si mănâncă niște chiftele
-Mama nu pot manca atât de gras, si oricum, abia ce am mâncat 3 aripioare de pui, sunt sătula.
Se aude un ciocănit la usa. Oricine ai fi, multumesc!
Pe ușă intra...Cristi? Ce face el aici?
Cristi: Buna ziua...eu sunt Cristi, un prieten de-al Isei , am venit sa vad cum se mai simte.
Mama: Isa, dar tu cați băieți ai cunoscut?
-Nu prea multi mama, stai liniștită, ne poți lăsa 5 minute singuri te rog?
Mama: Bine dar doar 5 minute. Sunt cu ochii pe tine copile.
Cristi chicotește si se aseaza langa mine si la fel fac si eu.
Cristi: Cum te mai simți?
Are un zâmbet foarte frumos, si e atât de grijuliu si de..de....e chiar opusul lui Vlad, înafară de înfățișare nu se aseamănă cu nimic.
CITEȘTI
Paradise
FanfictionO rogi pe mama ta un an întreg sa te lase in acea tabără, te bucuri pentru ca intr-un final reușești s-o convingi. Dar ce se întâmpla daca tabăra nu e așa cum ți-o imaginai? Când oamenii nu sunt exact cum te gândeai? Vrei sa știi mai mul...
