Abia ce a plecat Vlad si deja mi-e dor de el...Doamne, ce aaam?
Ma dau jos din pat si îmi fac rutina apoi ma duc să-mi iau o gustare.
Matusa: Te-ai trezit puturoaso? *spune răzând*
- Mda, m-a trezit dobitocul ala.
Matusa: Vlad? Zicea ca aveți un proiect de făcut.
- Ămm...daa, a venit ca saaa...ca sa ii dau notițele si toate cele, dar nu credeam ca o sa vina așa devreme.
Mătușa: Cred ca nu știi cat e ceasul.
Ma uit plictisita către ceasul de pe perete. 12? Ce naiba?
In fine, mănânc tot ce am in farfurie si îmi beau sucul de portocale apoi ma duc înapoi in camera mea pentru a ma schimba.
Ma îmbrac sport, vreau sa ies puțin la alergat. Îmi iau un tricou alb simplu, colanți mov, un hanorac gri si un rucsac unde îmi pun doua sticle de apa si un prosop.
- Mătușă, unchiulee, plec la alergat. *spun si dusa am fost*
Nu cunosc foarte bine Constanta dar nu cred ca ma voi pierde.
Decid sa merg pe plaja, mi-a arata unchiul unde e. Nu e departe de casa.
Ajung pana la urma pe plaja si o iau la alergat prin locurile unde nu sunt oameni. Alerg liniștită pana când lângă mine apare un băiat drăguț, blond cu ochii albastrii si care arata al naibii de bine. Observa ca ma holbez la el si îmi zambeste. Ma rușinez si măresc pasul fara sa zic nimic. La fel face si el, Firar! Aleargă mai repede decât mine!
Nu îmi convine chestia asta așa ca încep sa alerg si mai repede. El se întoarce pentru o secunda, îmi scoate limba apoi continua sa fuga.
Firar, am obosit. Ma așez pe nisipul cald si ma întind răsuflând greu.
- Nu ești intr-o conditie fizica prea buna,nu? *spune tipul răzând prietenește apoi se aseaza lângă mine*
- Nu dar se pare ca tu da *spun răzând*
- Eu sunt Erik *spune intinzandu-mi mana*
- Anais. Dar îmi pot spune isa.
Erik: Ok, Isa. De cat timp alergi.
- După cum se vede, nu prea mult timp/
Erik : *rade* am mai putea ieși cândva împreună la alergat daca vrei.
- Ămm..vedem.
Erik: In ce clasa ești?
- A 9-F, tul
Erik: A 10. Inca nu stiu la ce liceu voi merge, abia ce m-am mutat aici.
- Te-ai mutat?
Erik: Da. Ai mei au divorțat si acum locuiesc cu mama aici.
- Ah, îmi pare rău.
Erik: Sa nu-ți para, nu ești tu de vina pentru asta.
E chiar super de treaba tipul, cred ca vom fi prieteni buni.
?: Marș de lângă ea!
- Ce naiba?
Ok, stiu ca nu e chiar perfect si lung cum ați fi vrut dar pur si simplu sunt extenuata si înfometata. Am tot tocit pentru simulările alea handicapate si toate cele. In fine, daca totuși ți-a plăcut un mic vot+ com te rog. Ale iasă, phaa
CITEȘTI
Paradise
FanfictionO rogi pe mama ta un an întreg sa te lase in acea tabără, te bucuri pentru ca intr-un final reușești s-o convingi. Dar ce se întâmpla daca tabăra nu e așa cum ți-o imaginai? Când oamenii nu sunt exact cum te gândeai? Vrei sa știi mai mul...
