Deci, imi pare rau ca nu am mai scris de ceva vreme dar pur si simplu parca nu ii mai plac pe Munteni, vreau sa zic deloc! Nu stiu de ce. Oricum, o sa continui sa scriu pentru voi :))
Dupa ce mi-am luat tricoul lui Vlad pe mine , am mai zabovit toti cam o ora. Fetele s-au plictisit deci au plecat acasa, Cristi era acum in bucatarie iar eu si Vlad tot in camera mea. Incep sa il suport cat de cat, ma bucur ca se abtine sa nu zica vreo prostie.
Vlad: Deci..
Cred ca m-am cam grabit.
Vlad: Iti sta bine cu tricoul meu.
- Mersi? *spun rosind*
Se aseaza pe pat langa mine, si cand zic "langa mine" chiar era langa mine, lipit de mine.
- Vlad? Spatiul personal *spun facand niste scheme ciudate din maini prin aer*
Vlad: ah, ok.
Nu ii sta in fire sa ma lase asa usor.
Se preface ca pleaca dar ma prinde de talie si ma pozitioneaza direct in bratele lui si dupa ma saruta.
Iar simt chestia aia ciudata in stomac si senzatia ca ma topesc ca o inghetata sub soare. Dar si o vagă stare de fericire. Ce naiba ai Isa? Poate ca nu e asa rau cum credeam. Ba e! Era sa te omoare! Nu a facut-o intentionat si plus ca a mai venit si la spital sa ma vada, lucru care, dupa spusele lui Cristi, Vlad nu obisnuia sa il faca.
Ne retragem din sarut iar eu spun un "firar" cam prea evident dar Vlad doar zambeste. Da, doar zambeste. Copilul asta are febra?
Vlad: Stii...
Hopa, eram sigura ca trebuie sa comenteze ceva. Acum ce e Vlad? Am buzele uscate sau lipicioase? Nu stiu sa sarut? Ce mai e?
Vlad: Ma gandeam daca ai vrea sa iesi cu mine in oras saptamana viitoare.
Normal ca...stai ce? Inima mea face tumbe si tocmai a ajuns la olimpiada sportiva de cand am auzit vorbele lui Vlad.
Vlad: inca astept un raspuns. *isi da ochii peste cap*
- Amm..ok.
Vlad: Bine, daca nu vrei..stai! Ai zis ok?
- Da, vreau sa ies cu tine.
Vlad: ....
- ....
Vlad: ....
- ....
Cristi: Vreau sarmaleee *intrand in camera*
Vlad: Iesi!
Cristi doar rade si pleaca.
- Crezi ca tragea cu urechea?
Vlad: Normal. Ca asta facea, doar e Cristi. *radem amandoi*
Intre noi s-a lasat o liniste prea jenanta. Totusi, o sa ies in oras cu Vlad. Iiiiii! Aoleu, ce e cu atat entuziasm? Cred ca e timpul sa recunosc ca il cam plac..
CITEȘTI
Paradise
FanfictionO rogi pe mama ta un an întreg sa te lase in acea tabără, te bucuri pentru ca intr-un final reușești s-o convingi. Dar ce se întâmpla daca tabăra nu e așa cum ți-o imaginai? Când oamenii nu sunt exact cum te gândeai? Vrei sa știi mai mul...
