După o luna:
Mda, mama nu glumea, chiar nu mai am voie in tabără. Vacanta de vara e pe sfârșite iar mâine urmează sa merg la liceu. Am reușit sa vorbesc totuși cu Selly,am rămas prieteni ...cei mai buni prieteni chiar. Stiu ca probabil inca tine la mine dar...nu prea am de ales
E abia ora 4 dimineața (Duminica) iar eu nu pot sa dorm. Ma simt pierduta...oare Vlad ce mai face? S-a gândit la mine? Sau doar se bucura ca a scăpat de mine? Sigur e trist ../trist pentru ca nu mai are de cine sa își bata joc!
Totuși îmi lipsește, la fel si Cristi, Geo si Magda.
Am vorbit cu ele înainte de a pleca
Acum o luna: Ziua plecării:
Dau sa intru in mașină dar le aud pe fete strigând
Geo&Magda: Isaaa!
Ma întorc către ele cu lacrimi in ochi.
Geo: Ce faci?
Magda: Unde pleci?
- Eu...eu ma duc acasă fetelor..
Geo: Cum? De ce?
O aud pe mama claxonând asta însemnând ca trebuie sa ma grăbesc. Femeia asta e prea enervanta
- Poveste lunga . O sa va sun când ajung acasă si o sa va povestesc tot.
Urc in mașină si privesc trista cu ma îndepărtez încet de prietenele mele. E doar vina ta, Vlad!
CITEȘTI
Paradise
FanfictionO rogi pe mama ta un an întreg sa te lase in acea tabără, te bucuri pentru ca intr-un final reușești s-o convingi. Dar ce se întâmpla daca tabăra nu e așa cum ți-o imaginai? Când oamenii nu sunt exact cum te gândeai? Vrei sa știi mai mul...
