Crimele din Murderland

6. Nu o împuşca!

I. Gelozie

Era noaptea, Linda alerga în pădurea înceţoşată cu pistolul în mână. La depărtarea ei era criminalul ce fugise cu Emily ameninţând-o pe Linda că o va împuşca. Criminalul intră cu Emily într-o casă mare şi părăsită, lăsând uşa întredeschisă.

Linda se apropie de uşă, şi apoi a împins-o cu piciorul în timp ce avea pistolul pregătit pentru a-l împuşca.

- Eric, nu ai unde să scapi! Toată lumea ştie cine eşti!

Eric îi ieşise în faţă cu pistolul la tâmpla lui Emily.

- Las-o pe Emily, acum!

- Mamă, ajută-mă! îi zise Emily cu lacrimi în ochi.

- Eric, pune arma jos acum! repetă ea.

El o împuşcă pe Emily, apoi o aruncă pe jos.

- Îmi pare rău Linda, un membru din familia ta e vinovatul, nu eu!

Între timp, Linda se trezise dintr-un coşmar pe patul unui spital. Lânga ea era copiii, soţul ei şi Jefferson.

- Emily, draga mea... eşti bine?! zise Linda tresărind dintr-o dată când îşi văzuse fiica nevătămată.

- Da, sunt bine, ce s-a întâmplat, ce ai visat?

- Nu contează. Cât timp am dormit?

- Ai fost în comă trei zile! îi spuse Jefferson luând-o de mână sub privirea geloasă a lui Albert şi privirea confuză a lui Derek şi a lui Emily, ce îl priveau la fel precum Albert.

- Ai aflat cine e criminalul? spuse Linda încă agitată.

- Din păcate, nu! Medicul legist a fost găsit mort în biroul său în urmă cu două zile, continuă Jefferson.

- Poftim?! Legistul e mort?!

- A fost găsit înjunghiat! M-au contactat cei de la FBI şi mi-au spus că au nevoie urgent de aprobarea ta pentru a trimite câţiva agenţi în oraş pentru a ajuta la investigare. Mâine trebuie să vii la secţie, deoarece am găsit ceva despre care trebuie să vorbim.

- Bine, bine, voi veni!

Adjunctul continuă să o ţină de mână pe Linda cât mai mult posibil, însă sentimentele lui au fost distruse până când Albert interveni dând mâna lui deoparte.

- Nu contează asta, draga mea! Mă voi duce să vorbesc cu doctorul pentru a-ţi pregăti externarea şi ne vom întoarce acasă, împreună!

- Îmi pare rău, Albert! Pentru ce am făcut atunci, nu am vrut să dau vina pe tine, însă eram paranoică şi...

- Gata, gata, nu mai contează!

Îi sărută mâna soţiei lui iar asta l-a făcut pe Jefferson să plece nervos şi gelos.

Albert zâmbi când a văzut că plecase, de parcă ar fi scăpat de el pentru totdeauna, asta şi dorea.

II. Adevăr dezvăluit

După câtva timp, soarele era înspre asfinţit iar familia Hale lua cina. Albert stătea în capătul mesei, iar Linda în celălalt. Emily şi Derek stând paralel unul de altul.

- Derek, cum te mai descurci la liceu? Ştii că peste câteva luni vei da Bacalaureatul, nu-i aşa? îl întrebă Linda zâmbind. Apoi în sesiunea viitoare va da şi Emily!

- Da, mamă, ştiu! Am note peste 6, e totul în regulă! le spuse Derek cu o voce care îl descrise perfect.

- Note peste 6? Derek, ce naiba sunt cu notele astea la tine? zise Albert şocat de notele lui, care de fapt, nu erau chiar atât de slabe.