Crimele din Murderland

5. Suspiciune în familie

I. Concluzii pripite

Între timp, în biroul adjunctului Jeff Jefferson.

- Doamnă, vă rog luaţi loc şi povestiţi-mi totul pe larg! îi zisese Jefferson femeii-martor.

Se aşeză pe scaun oftând uşor.

- Seara trecută, în jurul orei 10 l-am văzut pe fiul şerifului în pădure, eu trecusem cu maşina pe lângă el şi l-am văzut cum încerca să îngroape ceva, avea o lopată în mână şi săpa o groapă.

- Cum adică l-aţi văzut?

- Într-un fel, era la marginea pădurii. Exact în zona unde fusese ucisă Amanda Shop.

- Sunteţi sigură doamnă că era Derek Hale, probabil l-aţi confundat.

- Nu, domnule! Am ochii destui de buni, el era.

Jefferson îi mulţumise doamnei pentru declaraţie, apoi ea plecase. Jefferson se gândi (ce ar căuta Derek noaptea în pădure? Şi ce ar fi îngropat acolo?)

Între timp ce el îşi trăgea concluziile, Eric intră în birou.

- Eric, de când te aşteptam! zise Jefferson ridicându-se de pe scaun dând mâna cu Eric.

- Măcăr acum voi putea vorbi cu cineva cu capul pe umeri cât timp Linda e plecată departe, deci, despre ce vrei să discutăm? îl întrebă el.

Jeff scoase dintr-un sertar un plic transparent în care se află cheia conacului pe care Linda o găsise în parc.

- Despre asta, îi zise el, ştii ce e?

Eric privi cheia cu confuzie şi începu să devină agitat.

- De ce caută cheia mea de rezervă la tine? Cine ţi-a dat-o?

- Asta încerc să-mi dau şi eu seama, însă eu vreau să ştiu un singur lucru. Cine purta cheia asta asupra lui?

- Mă condamni cumva, Jeff? zise primarul cu un ton mai accelerat.

- Nu, Eric, nici pe departe! Însă vreau să ştiu a cui este cheia asta. Dacă este de rezervă, cui i-ai dat-o?

Eric se gândi la fiul lui, Jack, însă el nu putea să arunce vina pe fiul lui, sau putea?

- I-am dat-o lui Jack! zise din nou primarul cu o voce precum ar fi aruncat vina de la el, la fiul său.

- Şi cheia ta unde este? 

Eric scoase din buzunarul sacoului său maro, cheia.

- Acum mă crezi? Asta este cheia mea, cea originală şi aceea este cheia de rezervă pe care i-am dat-o lui Jack. Acum, dacă nu mai ai alte întrebări, mă voi duce la Primărie. Trebuie să rezolv nişte proiecte cu consilierii locali.

Îi făcu semn că poate pleca. El se gândi din nou

  (dacă cheia pe care o găsise Linda în parc aparţine lui Jack, înseamnă că el este criminalul, asta dacă nu Eric minţise)

II. Copacul

Jefferson porni din nou o altă investigaţie auto-sesizată în pădure, de data asta cu scopul de a afla ce îngropase Derek la marginea pădurii. 

El împreună cu alţi ofiţeri şi criminalişti ajunseseră la marginea pădurii unde fusese ucisă Amanda. Cu ajutorul unui câine-criminalist, au găsit locul unde se presupune că Derek îngropase ceva. 

În final, poliţiştii au scos o cutie mică din lemn din acea groapa astupată. Jeff şi-a pus mănuşile, se aplecă, luă cutia din groapă şi o deschise. În ea a găsit gloanţe de revolver.

- Domnule, ce vreţi să facem cu acea cutie? îl întrebă ofiţerul Larsson.

- Vreau să duceţi cutia asta la secţie, este o dovadă! zise Jefferson închizând cutia.

- Apoi? continuă Larsson.

Jefferson se gândi la Derek, să gândea dacă să-l implice sau nu în cazul Amandei şi al Nicolei, dacă îl va implica, oricând, la oricare altă crimă, el va deveni principalul suspect.

Nu a vrut asta, deoarece el este fiul Lindei. Nu putea să-i rănească familia prin anumite dovezi ce pot incrimina. O iubeşte. Nu-i poate face asta, oricât de nevoit ar fi.

- Apoi, vreau să cercetaţi dacă sunt amprente sau nu pe cutie sau pe gloanţe.

- S-a făcut! îi spuse Larsson luând cutia.

El rămase lângă acea groapă căzând pe gânduri: 

(dacă chiar Derek este criminalul, cum voi putea să o mai privesc pe Linda în ochi? Cum îi voi mai putea spune că o iubesc? Dacă fiul lui este de-a dreptul criminalul, Linda va începe să mă privească cu duşmănie pentru că i-am băgat fiul în închisoare, nu ştiu ce să mă fac)

- Domnule! îl strigă de la depărtare un alt ofiţer, arătându-i cu degetul pe scoarţa unui copac scrijelit. Jeff se apropie cu atenţie, apoi privi scoarţa. 

Pe acea scoarţă era scris astfel: Derek + Amanda = Love.

- Derek şi Amanda? se întrebă el.

- Da, domnule, aşa se pare! îi repetă ofiţerul dând din cap. 

III. Legistul

Între timp, adjunctul primi un apel de la cineva neaşteptat.

- Ce s-a întâmplat? răspunse el.

- Jefferson, trebuie să vii de urgenţă la biroul meu. Acum! preluă medicul legist cu un accent de speriat.

Continuă să întrebe motivul. Legistul se agită din ce în ce mai grav.

- Vino dracului aici, grăbeşte-te!

Se urcă în maşină şi se îndreptă înspre morgă, unde era şi biroul legistului. Intră în birou, acolo îl găsi pe legist plimbându-se de colo-colo agitat.

- Ce naiba ai?! Ce ai păţit? 

- Eric a fost la mine!  

- De ce? îl întrebă Jeff confuz. Ce ar căuta el aici?

- Ştie că cineva m-a plătit să falsific rezultatele! Sunt ruinat, asta e numai din vina ta, Jefferson!

- Calmează-te odată, de unde ştie Eric despre falsificarea rezultatelor? Ştie că eu le-am falsificat?

- Nu ştie cine m-a pus, ştie doar că le-am falsificat! Vina a picat pe mine, dobitocule! Pur şi simplu a venit aici şi m-a ameninţat cu moartea dacă nu voi da adevăratele rezultate la poliţie! Nu înţeleg de ce m-ai pus să le falsific, pentru ce?

- Asta nu te priveşte pe tine, ai înţeles? Le-am falsificat pentru problemele mele proprii!

- Tu eşti criminalul, nu-i aşa? Nu pot să cred!

Legistul făcu un pas înapoi.

- Ce naiba spui acolo? Ai înnebunit?

- Ai falsificat rezultatele pentru a nu afla Linda că tu eşti criminalul, ştiam eu!

- Ok. Tu ai luat-o razna rău de tot. 

Jefferson ieşise din birou simţindu-se complet absurd pe seama spuselor legistului.

După câteva minute, legistul era încă speriat şi se plimbă prin birou, primise o vizită neaşteptată din partea unei persoane îmbrăcată într-un trening negru şi cu o glugă pe cap.

- Ce naiba faci aici? Ascultă, nu mai vreau să am de a face cu problemele tale, m-am săturat deja să mă implic aiurea în familia ta şi a lor! Te rog să...

Criminalul îl înjunghie pe legist în abdomen, apoi îl mai înjunghie o dată în inimă şi îl lăsă pe jos într-o baltă de sânge.

--------------