Beautiful || Vkook

09.

Mucul de țigară căzu involuntar pe asfaltul ușor umed, Taehyung neavând starea necesară de a îl călca. Fumul ce se împrăștiase pe întregul trotuar reprezenta inima sa ce își storcea ultimul gram de suferință.

Jungkook își mări ochii la vederea lichidului roșiatic ce îi pătase unica canapea din sufragerie. Va trebui să o ducă la spălătorie, o muncă în plus și împovărătoare. Porni în căutarea șatenei, surprinzând-o pe toaletă, cu o pungă plină de tampoane portocalii. Joy afișă bineînțeles o expresie stânjenită, totodată uimită. Băiatul preferă să ofteze scurt, închizând ușa băii în urma sa. Săvârșise o alegere greșită?

*

Îl privea cu dispreț pe unicul său prieten, ce își lăsase viața în palmele sale minuscule. Fizicul îl reprezenta ca o persoană dură, plină de dispreț, ce merită să ardă în chinurile Infernului. Dar inima îi era atât de caldă, cerșea ajutor și compătimirea celor din juru-i.

- Yoongi, mi-ai lipsit atât de mult. Trebuia să mergem împreună cu acel tren, de ce mă îndepărtezi? i se adresă blondul, profitând că Hoseok adormise în camera sa. Verzuiul își îndepărtă palmele de îndată ce îi percepu intențiile lui Jimin, regretând fiecare acțiune. Se amăgea că era pentru binele său.

- Lasă-mă, i-o tăie dur, neexprimând vreo urmă de sentiment.

- Dacă voiai să te las din nou să pleci, ca un laș ce ești, nu îmi trimiteai acel SMS!

Yoongi își avea spatele în opoziție cu silueta blondului. Durerea ce îi presa pieptul era insuportabilă, neîntelegând lacrimile ce amenințau să cadă. Același copil prostuț de 15 ani încă îl iubea pe Jimin, băiatul fanteziilor sale.

- Am atât de multe lucruri să îți adresez, nu vreau să mai ratez această ocazie! Poate cuvintele mele te vor aduce înapoi..., își lăsă suspinele la iveală, vocea joasă rănindu-l la extrem pe băiatul vopsit într-o culoare stridentă.

Așezându-și obosit și satul de cele suferite palmele de-a lungul frunții netede, Yoongi își dezvălui chipul plin de lacrimi, arzând întru totul. Jimin își ridică sprâncenele surprins, bulversat și luat pe nepregătite. Un val de lacrimi îi săgeta fiecare por al obrajilor ce căpătase o culoare rozalie.

- Nu am acel sindrom Down, sunt perfect sănătos! îi mărturisi cu glas stins blondului, acesta aprobând prin mimica capului, înghițindu-și fiecare geamăt cutremurător.

- Te voi ajuta să îți revii! Poate sunt prea lacom, însă te vreau lângă mine!

- Nu, Jimin, îl negă acesta. Cu cât mă refac mai rapid, cu atât iubirea mea față de tine va dispărea.

Jimin pufni iritat până la limită de impunerile verzuiului. Îl iubea atât de mult, nu își putea imagina viața fără stropul său de lumină. Deși îi săgetase inima în cele mai nepregătite momente, Yoongi îi cuprinse umerii lați ai băiatului între brațele sale fragile. Îi simțea trupul perfect sculptat, și inima ce bătea ritmatic, sub forma numelui său.

- Hyung, voi fi personajul negativ până la încheierea rolului meu. Îl voi ține captiv pe Suga pentru ca Yoongi să domine veșnic, rostise cu greutatea buzelor uscate, strângând cu putere talia băiatului.

Hoseok urmări scenele tensionate din umbra peretelui neobservabil, evitând încleștarea maxilarului. Avea aceeași expresie inocentă, ochii ușor roșiatici prevestind un război cu prietenul său blond. Se spune că dacă iubești o persoană, trebuie să o lași să zboare pentru a fi fericită. Nu își va dori imposibilului, dorința de a-l repara pe Yoongi cel stricat era prea puternică.

**

Mestecând o fâșie din salata proaspăt curățată, Taehyung acceptă apropierea blondului. De fiecare dată când Jimin era la pământ cu moralul, brunetul îi oferea un punct de sprijin astfel încât în câteva ore era același băiat visător și nepăsător față de grijile cotidiene.

- Taehyung..., îi atrase atenția.

- Hm? spuse în timp ce rumega leguma devenită obișnuința organismului său slăbit.

- Detest iubirea, pledase, plângând în tăcere, suferind astfel mai mult.

Taehyung își lăsă brațul stâng să îi cuprindă corpul masiv al blondului, lipindu-l de pieptul său ce emana aceeași durere insuportabilă. Claia brunetă i se contopi cu ușurință de podoaba capilară a lui Jimin, preferând să păstreze o tăcere apăsătoare.

- Jiminnie, vreau să mă mint că nu l-am iubit vreodată cu adevărat.

***

Vărsând conținutul stomacului său deasupra closetului pentru a patra oară, Jungkook se simțea dezihratat. Joy îi ascultase cererea și părăsi incinta casei, pentru a se plimba câteva ore cât șatenul avea să își revină. Își afundă bărbia plină cu salivă în piept, suspinând de nenumărate ori.

- Îmi e dor de tine.