Și vreau să plâng, să râd, să zâmbesc atunci când îmi amintesc de tine.
09.02.2017
Te iubesc doar pe tine, Jeon Jungkook.
#215 în altele - 21.02.2017
#101 în altele - 17.03.2017
Păstrând o distanță semnificativă între trupurile tensionate, Yoongi își lăsă mâneca hanoracului să îi acopere degetele vineții. Inima îi bătea cu putere în piept, sughițuri jenându-l destul de semnificativ în acele momente stresante. Își tamponă fără a percepe umărul de cel al brunetului, înghițind în sec odată cu oprirea mișcărilor de înaintare.
- Îmi pare rău..., sparse tăcerea ce predomina sufocant de mult, Hoseok preferând să aprobe prin mimica capului, zâmbind scurt și fals.
Privirea decăzându-i pe asfaltul ce avea să îi poarte spre ieșirea din parc, Yoongi își clătină capul pe-o parte, buimac și cu gândurile învolburate. Porni la pas după scurgerea a mai multor sentimente contradictorii, neavând de unde percepe că Hoseok se învinovățea.
*
Își unduiau șoldurile mecanic, stelele încântând bolta întunecată. Brunetul își trecu limba peste buzele ce îi erau uscate, temător așezându-și palma pe umărul băiatului. La acest contact fizic, Yoongi tresări, îndepărtându-se vizibil confuz și bulversat. Acest amănunt îl descurajă semnificativ pe cel mai mic ca vârstă.
- Mulțumesc că m-ai condus..., rosti cu tonul scăzut al vocii, rotindu-se pe călcâie pentru o cale liberă spre apartamentul lui Jimin. Dorea cu toată ființa sa depărtarea de Hoseok, pentru a reuși să își pună în aplicare planul de ordonare a gândurilor.
- Sper că mă vei însoți la majoratul acelui prieten, i se adresă verzuiului, cel din urmă păstrând distanța. Își mușcă interiorul obrazului frustrat, voind să refuze.
- Pot să îl aduc și pe el? îl întrebă cu subînțeles, Hoseok întristându-se. Își îndesă pumnii încleștați în buzunarul jachetei colorate, urmând să adopte tipicul său zâmbet plin de voioșie: în ciuda că Yoongi nu avea să observe din pricina întoarcerii spatelui la el.
- Bineînțeles. De ce nu?
Fără să-și ia rămas bun, brunetul plecase pe calea opusă băiatului. Auzind cum pașii se depărtau cu adevărat de trupul său ce începuse a tremura, Yoongi oftă, aerul ce îl ținuse captiv atâta timp sufocându-l de-a dreptul. Lacrimi i se formase în colțul ochilor, surprinderea fiind atunci când camerele erau goale, părăsite și ordonate. De parcă nimeni nu ar fi locuit vreodată.
**
Taehyung sorbea din paharul său răcoritor. Temperaturile ridicate îl topeau atât fizic, cât și sufletește. Copleșitor de mult, încât refuzase invitația iubitului său la cinematograf.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
- Ce faci? îl întreabă Jungkook, rotindu-și ochii la auzul scurgerii paiului, gest intenționat săvârșit de brunet.
- Practic câteva minute pentru a învăța cum să te satisfac mai bine, îl uimește prin cuvintele sale murdare, cel mic oftând înfrânt. Vrei să mi te alături?
