Beautiful || Vkook

34.

Buricele degetelor nerăbdătoare parcurgeau cu emoții și entuziasm plăcerea sa înnăscută. Sfârșitul lunii august reunise atâtea suflete într-o singură sală, ținta lui Yoongi fiind marea scenă din centrul orașului, ce îi va demonstra talentul ascuns până în acele momente nedeterminate. Sunetul produs provocau unduirile celor două trupuri neașteptat de perfect sincronizate, Hoseok și Jimin împărțind aceleași trăiri cu băiatul geniu. În ciuda durerii abdominale, șatenul continua să danseze, pentru a-i răsplăti bunătatea brunetului, cerându-și iertare față de Yoongi. Pentru el, această reprezentație va fi catalogată ca un nou al său început, zâmbind cu lacrimi sărate prelinse pe chipu-i înfierbântat. Unicul zgomot după sfârșirea fredonării a unei melodii ce le reprezenta întreaga viață, cu greutățile și defectele ei, era răsuflarea de pe urma unui efort fizic, sala ridicându-se în picioare pentru a îi aplauda. Dezvăluindu-și danturile perlate, Jimin îl căutase prima oară pe Hyung Sik, acesta neîncetând să verse lacrimi de pe urma sentimentelor ce îi bulversau rațiunea-i împrăștiată. Ridicând colțurile buzelor mândru de prietenul ce nu îl va mai părăsi pentru nimic în lume, Hoseok îl trase pe șaten într-o îmbrățișare strânsă, Jimin putând în a își exterioriza stresul acumulat pe tot parcursul concertului susținut de minunata sa fostă dragoste.

Deschizându-și brațele, cu un mic zâmbet retras, Yoongi îl îndemna pe vechiul său amic să i se alăture într-o ultimă îmbrățișare, drept mulțumire pentru toate ce le săvârșise cu dragostea sa nemuritoare. Lăsând un alt val de lacrimi să îl cuprindă, Jimin își uni pleoapele strâns, savurând momentul ce îl râvnise cu toată ființa sa. Parfumul blondului nu se schimbase, emanarea căldurii asigurându-l pe micul Jimin că prietenia lor avea să continue, posibil într-o notă diferită și în alte circumstanțe.

- Ți-am spus să nu dansezi astăzi, rana ta iar s-a deschis! îl mustră Hyung Sik, genunchiul său fiind lipit pe podea în timp ce îi îndepărtase bandajul îmbibat cu lichidul roșiatic.

- Am avut noroc că spitalul era aproape, riscam să pierd mult sânge și să nu îl ajut pe Hoseok hyung, rosti cu glas scăzut șatenul, oftatul bărbatului din fața sa determinându-l să își coboare privirea.

- Voi suna la poliție pentru a da în judecată acea școală unde îi educă prost pe studenți! se răsti frustrat de încăpățânarea băiatului, voindu-i binele.

- Sunt copii, lasă-i în pace. Își vor da seama de propriile lor greșeli.

Privirea brunetului îl făcea pe Jimin să se simtă cel vinovat, plimbându-și irișii pe diferite colțuri ale camerei puternic luminate. Cuprinzându-i bărbia între degetele sale calde, Hyung Sik își lipise fruntea de a băiatului, inimile lor luându-le la goană, neavând acces la oxigenul mult râvnit de plămâni.

- Voi avea grijă ca nici o persoană să nu se mai atingă de măcar un fir de păr ce îți aparține, frumosule, îl asigură pe șaten, privindu-l adânc în iriși, lăsând un mic surâs să îi părăsească buzele pline. Jimin își confirmase, nu va mai putea trece peste o astfel de iubire arzătoare, precum Hyung Sik.

*

Închizând cele două umbrele cu imprimeuri florale, picuri reci îi conduse spre sufrageria luminoasă și cu miros puternic de lumânări. Jungkook a fost surprins cu un tort aniversar, baloane, artificii și cu veșnicul său logodnic, Taehyung. Frumusețea sufletului, încântarea rațiunii și pacea trupească. 1 septembrie era o zi mult prea regretabilă, în ciuda fericirii întipărite pentru o bună impresie, Taehyung căzând pradă depresiei interioare. Cuprins de lacrimi, suspine părăsindu-i involuntar pieptul cu dureri insuportabile, micuțul șaten îl trase într-o îmbrățișare plină de tandrețe, încercând să îi liniștească gândurile pesimiste. Îl iubea nespus, nu avea să îi dea drumul din cauza unei distanțe ce le despărțea doar trupurile.

Cu degetele împleticite, lăsând o Joy singuratică în mijlocul sufrageriei, cei doi băieți s-au închis în propriul și unicul lor dormitor, Jungkook aplicându-i băiatului său sărutări scurte și reci pe întregu-i chip.

- Azi e ultima zi ce o vom petrece împreună, pentru un an întreg, i se adresă cu vinovăție Taehyung, închizându-și pleoapele pentru a își stăpâni lacrimile ce prevesteau țipete pline de durere.

- Vreau amintiri, Tae. Cu ele voi trăi pe tot parcursul acestor luni sufocante, își asumă dreptul de a-i curpinde obrajii între palmele sale mari și calde, lipindu-și buzele pentru a forma un sărut inocent, plin de sentimente regretabile.

- Promit că numai tu vei fi prioritate în cariera ce am ales-o în a urma, rosti cu buze ferme și ochi scânteietori, oferindu-se în a îl dezbrăca pe minunatul său iubit.

- Nu aici, nu așa... Nu îmi lua această oportunitate de a te simți și iubi pentru ultima oară, îi opri mișcările electrizante pe întregul său trup, zdrobindu-și buzele de ale brunetului, îndemnându-l să înainteze cu pași în opoziție spre baia cu faianță albă și atât de pură.

Închizând cu ușurință ușa în urma lor, Jungkook se năpusti asupra pielii fine a gatului celui mai mare, brunetul lăsându-l în a-și duce la bun sfârșit planurile, eliberându-se de gândurile ce îl bântuise în serile ce dormeau îmbrățișați, cu trupuri golașe. Oricât i-ar analiza pielea și mușchii proeminenți, depunând salivă pe abdomenul lucrat al șatenului, Taehyung nu putea în a-l aprecia în destul pe iubitul său, perfecțiunea acestuia întrecând limitele omenești. I-ar lua o întreagă viață pentru a îi desluși tainele ce se iveau cu fiecare zi, scursă inevitabil. Respirând accelerat, privirile lor se intersectară, o lacrimă căzând involuntar pe obrazul brunetului.

- Kookie, nu plânge..., îl îndemnase​ cel mare, ștergându-i lacrimile ce au urmat după o cerere imposibil de îndeplinit.

- Mă voi opri atunci când o vei face și tu, îi mărturisi cu buze tremurânde, Taehyung având lacrimi fine pe chipul lipsit de imperfecțiuni.

Lipindu-l pe șaten la pieptul său ce emana protecție, au putut în acea zi de naștere să plângă în voie, cât au dorit, în propriile lor brațe. Vor urma vremuri tulburi, cu drepturi egale la fericire.

-------------------------------------------------

03:07, un Paște fericit tuturor! 💜
Am lăsat un mic video la începutul capitolului drept reper a prestației lui Yoongi, Kookie reprezentând cele două personaje alese pentru dans. 😅
Sper să vă placă și acest capitol, care nu e atât de strălucit, însă am dorit atât de mult să postez.
Scuzați-mi eventualele greșeli.